scrieri

Când ai murit, mama ta m-a privit cu dojană mare: nu te bocisem tare, să audă tot satul cum îmi plâng tatăl. Apoi, cu fiecare drum la cimitir, când nu mă vedea nicicum sfâșiindu-mi...

Trebuie s-o spun. Când a murit tata, nu am simţit că am rămas orfană de unul dintre părinţi, ci că, brusc, m-am transformat într-o persoană cu handicap. Moartea m-a rupt şi-n loc nu a...

Mi-a rămas în minte o vorbă. Aşa cum le rămân în minte copiilor unele lucruri pe care adulţii le spun şi le uită instantaneu, dar pe care ei şi le amintesc mulţi ani după. Unele...

Cel mai greu e să-ţi aduci aminte. Nu de cum a fost totul, ci de momentele acelea. Ultimele. Cum s-au derulat ele, pas cu pas, lăbărţate de memorie la infinit. Nu vor să se...

Ati intalnit vreodata oameni de lumina? Reali, nu din carti, nu sfinti, nu profeti... Acum cand sarbatorim Invierea Domnului, Om si Dumnezeu totodata, m-am gandit sa scriu cateva randuri despre lumina pe care ne-o...