Sara: „M-am schimbat. Nu, nu în bine și nici în rău. În foarte rău!”
Când ieși dintr-o relație, ca femeie, cel mai adesea, te regăsești greu. Te simți obosită și dezorientată. Știi că ai nevoie să te refaci, dar nu ai și răbdare pentru asta. Ai sări într-o...
El nu se întoarce din casa morții doar pentru o fostă iubire…
„Sunt din nou în spital, pe patul mobil, legată la perfuzii. Multe, încurcate. Atmosfera e rece și lugubră, iar semiîntunericul nu mă lasă să disting exact ce se întâmplă în jurul meu. Am senzația...
„Nu-i așa, mami?”
Dintre toate întrebările, dacă ar fi s-o aleg pe cea care îmi luminează responsabilitatea până la detaliul ultimei fibre, atunci, cu siguranţă aş alege-o pe aceea prin care copiii mei îmi cer confirmarea. Întrebarea...
Ce este AMN3ZIA?
AMN3ZIA este un roman psihologic care urmărește relația de prietenie dintre două femei - fațete ale aceleiași personalități - în contextul unei cascade de întâmplări tragice cărora li se suprapun decizii complicate, menite să...
Recenzii „Amn3zia”
Goodreadrs.ro
Amnezia de Cristina Lincu - impresii de Irina Dumitru
Recenzie ”Amn3zia” de Cristina Lincu
Recenzie - Amn3zia de Cristina Lincu
Amn3zia - Cristina Lincu
Amnezia de Cristina Lincu (recenzie)
Amn3zia - Cristina Lincu
„Amn3zia” de Cristina Lincu
AMN3ZIA
Amn3zia
Amn3zia : O non...
Cum ştie mama să se facă… de râs!
Mămici, de câte ori mai ajungeţi pe an (că, dacă zic pe lună, sunt o exagerată) la coafor, de exemplu? Şi, ca să complic situaţia, repet întrebarea de mai sus la care adaug „fără...
Mai circ de-atât, imposibil!
Vară, zi frumoasă, eu cu ai mei şi o prietenă în vizită la noi cu fiică-sa, Ioana, mai mare şi mai cuminte, pe care însă Alex a reuşit s-o corupă relativ repede. Ne propunem...
„Dacă ai putea, ai strânge-o de gât. Dar nu poţi”
Una dintre crize. Înainte de prima operaţie. A fost lăsat o săptămână fără hrană pentru că nu putea înghiţi nimic. Însă nici măcar hrană perfuzabilă nu ni s-a spus să cumpărăm, iar inconştienţii din...
Iartă-mă, copilul meu!
Când copilul tău este bolnav și-l auzi cântând cu seninătate – aşa cum tu nu vei putea în veci s-o faci - „Doamne-Doamne, ajută-mă să mă fac bine!”, simţi cum te desfaci în bucăţi...
azi te-am bocit în public…
Când ai murit, mama ta m-a privit cu dojană mare: nu te bocisem tare, să audă tot satul cum îmi plâng tatăl. Apoi, cu fiecare drum la cimitir, când nu mă vedea nicicum sfâșiindu-mi...
