luni, noiembrie 20, 2017

azi te-am bocit în public…

Când ai murit, mama ta m-a privit cu dojană mare: nu te bocisem tare, să audă tot satul cum îmi plâng tatăl. Apoi, cu fiecare drum la cimitir, când nu mă vedea nicicum sfâșiindu-mi...

Momentul zero al durerii

Trebuie s-o spun. Când a murit tata, nu am simţit că am rămas orfană de unul dintre părinţi, ci că, brusc, m-am transformat într-o persoană cu handicap. Moartea m-a rupt şi-n loc nu a...