joi, aprilie 26, 2018

azi te-am bocit în public…

Când ai murit, mama ta m-a privit cu dojană mare: nu te bocisem tare, să audă tot satul cum îmi plâng tatăl. Apoi, cu fiecare drum la cimitir, când nu mă vedea nicicum sfâșiindu-mi...

„Îmi venea să-mi bag undeva cuvintele alea care au zburat fără să le gândească...

Între cele două operaţii, s-a simţit mai bine. Slăbise mult. Mă uitam zilnic la el şi aşteptam să văd cu ochii cum golul din tâmple – până atunci inexistent – avea să dispară treptat,...