Acum aproape un an, scriam aici despre impresiile pe care prima carte din „Trilogia fără titlu” semnată de Silviu Iliuță (sau „Cronicile unui bărbat”) mi le-a lăsat, încheind cu speranța că mă voi putea delecta și cu o continuare. Speranță care a nu a fost în zadar, căci astăzi am terminat de citit ultima filă a volumului doi, așa cum termini orice carte care nu te-a lăsat indiferent – cu puțină tristețe… (poate doar acel „va urma” să mai echilibreze oarecum situația, mai ales că autorul promite să revină cu ultimul volum chiar în această toamnă), dar și cu un zâmbet larg și recunoscător…

Deși parte dintr-o trilogie, cele două cărți de până acum se pot citi și separat, dar ar asta ar știrbi cumva capacitatea cititorului de a le înțelege. „Am găsit un titlu”, așa cum se intitulează acest al doilea volum (…„dar l-am uitat”, cum completează autorul în loc de dedicație), continuă povestea vieții lui Silviu, cu un salt de aproximativ 16 ani în timp. Îl regăsim la critica vârstă de +40, alături de Amy și de gemenii deja adolescenți (și ei, la rândul lor, fără „titlu”, doar denumiți simbolic mini-Silviu și mini-Amelia), dar și de criza sa de identitate (sau plictiseală) potențată de prezența Căprioarei (alt personaj fără nume propriu, ci doar cu unul generic), o tânără superbă, apetisantă, în capcana căreia orice bărbat ar aluneca cu bucurie. Chiar și unul care-și iubește soția.

Și în acest volum, poveștile fantastice punctează narațiunea principală, acestea fiind legate cu fire invizibile de cele din primul („Toate titlurile bune au fost date”), reprezentând, în multe cazuri, continuarea lor. Așa aflăm detalii despre viața fetei Morgana – și, în sfârșit, numele său real „Alma”, așa aflăm mai multe despre Tom-netom și povestea sa completă. Dar apar și personaje și întâmplări noi cu care sper să ne reîntâlnim în ultima parte a trilogiei.

În același stil, umorul dezlănțuit este pigmentat de momente sensibile, emoționante, că nici nu știi dacă ai lacrimi de înduioșare sau de prea mult râs… Aș aminti doar de vizita familionului de la Mecduna, de nunta lui Silviu și a prea-însărcinatei Amy sau de memorabila vizionare a filmului „50 shades of Grey” (tot partea a doua), alături de fremătătoarea Căprioară – devenită spre final Bambi – și alte două sute de „clone ale lui Adele”, toate puternic impresionate de povestea psihopatului cocalar și a „țărăncuței epilate”.

„Am găsit un titlu” se încheie cu un moment de răscruce în viața lui Silviu – Amy tocmai…, iar Căprioara…, dar mai bine nu vă mai dezvălui nimic, vă invit să-l savurați și voi, profitând de ofertele editurii Bookzone de aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here