Volumul trei, cel care încheie trilogia „Cronicile unui bărbat” semnată de Silviu Iliuță, ne lasă pe noi, cititorii, să-i completăm subtitlul „Iartă-mă, am fost…” . După ce l-am citit pe tot – cu excepția ultimelor 20 de rânduri – înclinam să cred că Silviu – cel din carte – a fost doar un om afectat profund, major, de o simplă rătăcire și nimic mai mult, și ce bine e când totul se termină cu bine, nu? Când ordinea universului se restabilește și trilogia se încheie cu un fabulos happy-end, cuplul Amy-Silviu reunindu-se întru fericire conjugală eternă. Acum, că eternitatea a durat până la penultima pagină, e altă treabă, căci după ce am citit – de două ori, da? – și ultimele 20 de rânduri, m-a cam luat cu amețeală (nu cumva să începeți cartea cu ele, că e un spoiler de nu vă vedeți!!) și am avut senzația că trăiesc în buclă. Și mai multe nu spun. Că mă autocenzurez referitor la ce continuare aș da, până la urmă, subtitlului!

Anyway, ideea este că granițele realității și așa flexibile în primele două volume – pe care le-am disecat aici și aici -, acum devin cu totul volatile, personajele din poveștile cu care autorul ne-a obișnuit sunt mai clar conturate, au o consistență ridicată, aproape palpabilă, și se află deja cu un picior dincoace, în realitatea lui Silviu. De data asta, o singură poveste – practic, un roman în roman – complexă, profundă, captivantă, nici nu avea cum să fie altfel, nu?, construită pe fondul suferinței atroce prin care Silviu trece după despărțirea de Amy. Binomul (ca să folosesc un termen la modă… de fapt, ca să-l reabilitez puțin, pe el, pe termen, zic) „râsu’-plânsu’” continuă să se joace cu… era să zic mintea!, cu sufletul nostru, accelerându-ne schimbările de la o stare la alta, uneori chiar amestecându-le…. Căci nici nu știi dacă să suferi – ca un cititor de bună credință – alături de protagonist sau să râzi de starea jalnică în care despărțirea de soție l-a adus. Și nu numai despărțirea în sine, cât conștientizarea faptului că a avut totul și l-a pierdut, mizând (și nici măcar până la capăt!) pe o carte greșită (adică pe altă femeie, na, că am zis-o!).

Nu știu dacă v-ați dat seama, dar mă feresc ca de foc să intru în detalii (unele picante, altele delicate, altele monstruos de amuzante, altele dureros de sincere…), căci vreau să vă las neatinsă plăcerea de a savura firul narativ al cărții.

Așa că închei aici, dar nu înainte de a mulțumi editorilor care au decis ca la sfârșitul trilogiei „Cronicile unui bărbat” să includă câteva fragmente din recenziile pe care le-am dedicat primelor două volume 😊. Așadar, cum spuneam, mulțumesc!

Cărțile pot fi achiziționate de pe site-ul editurii Bookzone, în diferite variante. Nu ratați ofertele cu cadouri incluse!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here