„Toate titlurile bune au fost date”. Citesc asta şi-mi zic, hait, am ajuns la limita de sus a literaturii. De aici încolo nu se mai poate scrie nimic. Sau…

De fapt, acesta este unul dintre titlurile bune care, iată, a fost dat și el. Adică luat. De Silviu Iliuță pentru a-i personaliza prima sa carte. Pe care am citit-o în două zile, cu multe așteptări, evident. Evident pentru că eu îl citesc pe Iliuță de ceva timp pe blogul său cronicipebune.ro şi râd, şi plâng (că îţi vine să râzi, dar e de plâns), împreună cu el şi cititorii săi, la fiecare articol. În general, despre prezentul în care înotăm cu toţii. Mai bine zis, morcila, na, ca să fiu sinceră. Dar să revin. Aşadar, crezând că-i cunosc stilul din blog (deşi poveştile neterminate îmi ridicaseră nişte semne de întrebare maaari de tot…), mi-am antrenat fălcile să râd sănătos din scoarţă în scoarţă, că doar despre asta era vorba, nu?

… nu chiar. Nu de tot. Am râs numai după ce mi-am şters (sau nici nu le-am mai şters) lacrimile care o luaseră la vale fără să ceară voie. Păi de ce? Păi pentru că aşa e scriitura lui Iliuţă, de-aia. Pentru că povesteşte cu umor irezistibil (că asta e adevărul, nu are rost să caut alt adjectiv inedit) întâmplări şi oameni sensibili, care ţi se strecoară (fără să ceară voie) în suflet şi-şi fac culcuş acolo. Eu încă îl mai caut pe Tom-Netom şi încă mai suspin (să nu mă spuneţi!) pentru Maria şi fericirea ei planturoasă, încă mă mai gândesc la Ana şi încă (asta puteţi s-o spuneţi) mă bucur pentru fericirea târzie a Fetei Morgana.

Adevărul este că am descoperit un volum structurat diferit, cu o construcţie multidimensională, în care firul principal al povestirii (alcătuit din instantanee) este întretăiat de… poveşti (nu însă fără legătură cu întregul şi care, la rândul lor, sunt alcătuite în oglindă, din prezentul şi trecutul care se întretaie şi se completează, dându-ne impresia unei călătorii continue, un du-te-vino, mai exact, care nu face altceva decât să flexibilizeze graniţele timpului. Şi să stârnească, în acelaşi timp). De fapt, ele sunt însăşi „cheia” de lectură. Cum adică? Citiţi cu sufletul deschis să primească atingerea imposibilului. Lăsaţi-va prejudecăţile la intrarea în carte, descălţaţi-vă şi deveniţi voi înşivă personaje. Dar, atenţie! Personaje conştiente, da? Da! 😉 Miracolul, fantasticul nu sunt decât alte dimensiuni ale realităţii intime a fiecăruia dintre noi. Nu trebuie decât să le recunoaştem pentru ca ele să înceapă să existe.

Între copilăria „obişnuită” – în care ne regăsim majoritatea din generaţia 40+ – şi întâmplările ei mai puţin obişnuite, îl regăsim pe autor în dublă ipostază – personaj şi povestitor. De la persoana I singular la a III-a singular este distanţă de… câteva rânduri. Perspectiva se schimbă ca-ntr-un caleidoscop care, la fiecare mişcare, îţi oferă o imagine nouă, mereu alta, mereu parte integranta din totul pe care pietricelele colorate îl alcătuiesc.

Iar personajul ne trage de mânecă şi ne lasă să păşim în intimitatea trăirilor sale, a întâmplărilor care i-au punctat întâi copilăria, apoi adolescenţa şi, în cele din urmă, tinereţea, până la un alt prag definitoriu în viaţa oricui – conceperea primul copil (sau a primilor copii? – rămâne de văzut, sper, într-un următor volum). Suntem martorii primelor iubiri (pentru că fiecare din ele are statut de „prima”) – cu tot ce înseamnă ele – martori care, oricât de pudici ne-am fi declarat cândva (hai, că toţi am trăit asta, chiar dacă facem pe niznaiul), inocenţa devenirii şi transformării copilului în bărbat ne emoţionează discret. Şi ne și amuză. Dar nu poţi râde de personaj, ci doar cu el.

Ups, am minţit. Nu o să va dezvălui secretul cărţii, n-o s-o dezbrac de mister. Nici gând! Atât vă mai spun, că în prima carte a lui Silviu Iliuță, personajul principal nu este el însuşi (sâc!), ci Femeia (fetiţă, adolescentă, tânără…), aşa că aceasta este şi un omagiu depus la picioarele femeii iubite, visate, idolatrizate.

„Toate titlurile bune au fost date” poate fi comandată aici

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here