Cel mai usor este sa-i vezi pe oameni cateva clipe, intr-o situatie la care tu esti martor intamplator, fara sa fi avut vreodata ocazia sa cunosti intreg contextul vietii lor si, in conformitate cu ceea ce (crezi) ca vezi, sa emiti niste judecati de valoare. Asa, tac-pac si zdrang cu eticheta. In public, desigur. Pe Facebook. Nu, mai bine pe blog (ca face trafic). Sau, si mai bine, poate ca ai prins vreo colaborare, vreun guest post pe la unii mai cititi, bagi acolo ca poate ii tarasti pana la tine… Important e sa arati cu degetul, sa arunci cu piatra si apoi sa faci rost de caramizi solide. Ca sa nu se sfarame cumva cand vei incepe sa te bati cu ele in piept de cat de grozav esti tu. Cum procedezi tu de minunat in situatii pe care tu le vezi ca fiind similare cu cele pe care te-ai naspustit sa le faci praf. In fond, esti indreptatit sa tai si sa spanzuri, esti un ales intre alesi, te-ai confruntat cu toate situatiile de viata carora le-ai facut fata exemplar si ti-ai „castigat” privilegiul de a-i sfasia pe ceilalti. Si ai cam face-o si la propriu, nu numai la figurat. Asta pentru ca esti atat de perfect, incat crezi ca ai dreptul…
In secret, se recunoaste cineva in postura asta? Si nu ma refer la faptul ca nu trebuie semnalate greselile, ci la modul odios in care uneori se face asta.
Eu ma recunosc in primul rand in postura de victima a unor astfel de creaturi. Poate ca de-a lungul vietii am mai judecat si eu pe altii fara sa cunosc toate datele problemei, insa mi-am pus mereu manusi in maini, sa nu las urme adanci. 😉
Fiecare dintre noi am fost cel putin o data in una dintre cele doua posturi, dar inversunarea de care vorbesc este total lipsita de sens…
atitudinea tine de specificul fiecarei persoane. nu cred ca am fost ”blocat” pe o anumita persoana atat de tare , dar o sa ma gandesc mai mult pe viitor !
Mereu mă intreb..oare pe unde circuli, ca dacă eu tot zic ramas bun aiurea in tramvai, cred ca as fi mult mai trista vazand mai mult? Cat despre mine, am fost și una, și alta. Nu ai cum sa nu fii, dar speri mereu ca ai fost in conjunctura nepotrivita și incepi a evita sa nu iți mai iasă monștri din tine. Mai grav e cu cei care distrug dar nu vad niciodata ca fac asta. In general, lumea crede ca restul poarta o vină pentru tot. Dacă il pui pe om sa iși asume ceva, devine imaculat și fără regrete. Pe mine mă bântuie si o vorbă, și un gand, și o conjunctura nepotrivita care m-a transformat in altcineva.
pai cine nu e in situatia asta (ma rog, dintre cei care se uita in sine din cand in cand)… suntem in continua tranformare si cred ca trebuie sa lasam toti monstrii slobozi pentru a deveni, ca-n cliseu, varianta noastra cea mai buna. probabil ca merita.