Reclama noastră cea de toate zilele (36)

La mulți ani! Anul e nou, metehnele nu-s. Și nici bucuria reclamelor. Recolta e bogată, ca de obicei, și am și un bonus. Aplauze cui știe să-l traducă corect – fără dicționar sau internet! Veți vedea de ce.

Și că tot suntem pătrunși de spiritul sărbătorilor ce nici nu s-au răcit bine și al sarmalelor și al salatei de boeuf încă nedigerate complet, să începem cu ceva de sezon: ciocolata cu jumări! Joac-o p-asta! E cât se poate de pe bune. Am văzut-o la vânzare în vitrinele (era să scriu „vintrele”) unui producător local. Sinceră să fiu, nu m-am simțit suficient de modernă încât să mă declar ad-hoc adepta curentului Fusion în ceea ce privește haleala tradițională, așa că n-am cumpărat-o, prin urmare, rămân cu un semn de întrebare adânc înfipt în moștenirea gastronomică românească.

Hai să vedem acum unde credeți voi că „bucuria e mai mare împreună”? Nu vă chinuiți, că n-o să ghiciți, așa că tot eu vă salvez: la toaletă! Nu la orice fel de toaletă, ci la aia publică! Pam-pam! Așa-i că nu ați văzut-o venind? Nici eu!

Ne mutăm acum pe străzile capitalei unde pe câțiva zeci de metri pătrați aflăm, în sfârșit, la ce naiba folosește efectul Coandă. Și nu ăla standard – ca la toți săracii -, ci ăla îmbunătățit. Ce înseamnă asta? E real? Chiar folosește produsul așa ceva? Habar nu am, dar cred că ăsta e și șpilul. Să fii profund impresionant de propria-ți ignoranță și, drept urmare, să vrei să-i dai la cap cumpărând produsul. Logic, nu? (PS: cel mai probabil, în instrucțiunile de folosire există vreo explicație care să lămurească – sau măcar să încerce – și să acopere legal afirmația din reclamă).

Iar ultima de azi vine de la o televiziune de știri unde foamea de după sărbători a dat iama și-n litere, așa că avem „Împăratul Japoniei, mesaj de an nou, în fața publicului ras la sorți”.

Și acum, bonusul de care promis: Cine știe ce scrie pe inscripția aceasta, găsită pe o casă istorică din centrul Brașovului? (Cum spuneam la început, fără dicționare/google translate). Succes!