Te refugiezi în cele mai frumoase amintiri? De obicei, acestea vin din primii ani de viaţă… Te gândeşti că ai da orice să mai ai încă o şansă de a relua totul de acolo? De atunci, de când, pus în faţa primei alegeri, ai ezitat şi decizia luată s-a dovedit ulterior una prea puţin fericită? Te-ai întoarce doar ca atunci să poţi alege „altfel” şi toată viaţa care va fi urmat să fie şi ea „alta”, infinit mai bună, mai uşoară şi mai fericită decât aceea pe care o trăieşti acum?
Din păcate (sau, dimpotrivă, din fericire?), maturizarea şi înţelepciunea prezentului – aşa amar – nu ar putea să aleagă mai bine decât ai făcut-o tu atunci. Căci, pe de o parte, s-ar anula pe sine, ele fiind tocmai rezultatul acelei alegeri „greşite”, iar, pe de alta, cine îţi garantează că alegerea „mai bună” de atunci îţi va aduce cu sine o viaţă „mai bună”? Sau că alegerile ulterioare vor fi, la rândul lor, mai inspirate? Şi chiar şi aşa… o viaţă mai uşoară, diferită, ar mai fi fost viaţa ta? Ai mai învăţat aceleaşi lucruri? Ai mai fi trăit aceleaşi experienţe şi ai mai fi încercat aceleaşi sentimente? Ai mai fi fost… tu?
De aceea, de câte ori mi-e greu şi gândul mă poartă înapoi, la originea „suferinţei”, la „greşeli”, în loc să mă las pradă tentaţiei de a-mi crea scenarii alternative … le mulţumesc.
Citește continuarea aici.
