Știi, timpul nu are opțiunea „înapoi”…

Dacă ar fi să adun numai poveștile de viață ale femeilor pe care le cunosc personal și tot aș putea alcătui o enciclopedie de… exemple negative. Un fel de “așa nu” pentru toate tinerele (și mai puțin tinerele, dar care n-au înțeles mare lucru din viață) despre cât de mult ne pot trăda visele și speranțele, lăsându-ne să căutăm iluzii al căror sfârșit coincide cu sfârșitul inocenței noastre.

Bărbații care nu intră în jocul indiferenței, cei care nu-și arată mușchii intelectului lor crescut demn până sub nivelul standard de „genunchi al broaştei” și cei care încă își mai aduc aminte de maniere, dublate de o timiditate greu de disimulat sunt, din start, încadrați într-o categorie la care sperăm, într-o prima fază, să nu accedem niciodată, căci niciunei femei cu aripile intacte, dornică de zbor, fie el și puțin periculos, nu îi surâde ideea unei povești dinainte scrise, prea moale și prea înceată. Însă, nu mult mai târziu ne vom fi dorit din tot sufletul devenit amar să fii existat doar aceştia. Dar…

A fost nesimțit și nu ți-a adus nici măcar o floare, vorbește urât, șicanează în trafic și-și înjură fostele iubite, te-a lăsat cu ochii în soare pentru că este „extrem de ocupat” şi, conform sistemului său de valori, tu trebuie să-i accepţi firesc toate grosolăniile. Iar în ciuda acestor evidenţe, tu te-ai măritat cu el, „bărbatul”. Pentru că undeva în mentalul românesc, cu cât este mai mitocan bărbatul, cu atât este mai… bărbat și, deci, merită toată atenţia. Ce-i drept, după un timp, femeile se trezesc la realitate și unele chiar mai au puterea să încerce să preia controlul propriilor vieți, fie „educând” odorul, fie renunțând la tot dezastrul, însă, pentru multe altele este deja prea târziu.

Citește continuarea aici.