armonie acvatică

Oglinda în care ţi-ai înfige unghiile Atât de curios, e-nşelătoare… ea te priveşte cu mii de ochi vicleni încercând să-ţi ademenească sufletul, părând că doar imaginea-ţi O fură... ştii oare ce se întâmplă, e încleştare oarbă sau îmbrăţişare ?

asculta cum bate departe, de moarte al ceasului nesatul tic-tac, vampir al tineretii noastre.

În primăvară fluturii plutesc din floare în fruct.

Simfonie amară De tunete, Sunete scurse Dizgraţios De firesc Spre urechi confuze. Se amestecă Idei din afară În cântec Şi în fiinţa-ascultătoare. Neînţelegerea preţioasă O strângem la piept Şi-n vâltoare De zgomote Tronează mãreţ Imagine veche De orgoliu Patern, Părinte de suflet Al notelor Să naşti prin Sfâşiere Un cuvânt, un acord Prin durerea gândului Rătăcit fără liman În...

Pe drum în sus, la pas, cocori. Au uitat cerul Şi urcã resemnaţi Un deal etern. *** se ivesc capete din apã bãlãngãnindu-se stupid sunt cele fãrã de ancorã ale-necaţilor de mult. Negru. *** calul din vãi în genunchi se tânguie...

Care sunt cuvintele Care sparte în seminţe Pot să încolţească În fiinţa ta? *** când le îngiţi seminţele îţi vor naşte pãduri *** Dinţi tari se înfig În carnea verde, casanta Şi aspră A rodului plin. *** mere coapte îmi cad în poalã şi se sparg toate-n seminţe o luminã crudã,...

Limpezimi Ce scâncesc Verde. Apele se suprapun Spumă aspră, albă. Ritm de valuri, Ritm rupt Rotocoale reci Picături de ploaie Zvelte Bat în râuri, ape clare.

Seară de poezie germană În oraşul unei toamne reale Cu năvăliri de cuvinte străine… În formă În gust În dimensiunea pe care ocapată Între pereţii albi ai încăperii… Păcat de oraşul scufundat în frig, Inundat de propria-i frumuseţe... Păcat de aceia care au...

În vale se scurge Satul Linişte mare Cade din pământ Spre înalt. Doar vântul Bate pierdut Şi câinele latră. O casă în drum, Un ţăran stă pe vatră De-o sută de ani.