armonie acvatică

M-au luminat prin ramuri, floriM-au amăgit senzații noi,În slav-am înălţat cântăriCu sunet greu, furat în doi. Era un murmur de-nceputUn univers primordial,Miresme noi într-un sărutLumină dulce-n ideal.

În primăvară fluturii plutesc din floare în fruct.

asculta cum bate departe, de moarte al ceasului nesatul tic-tac, vampir al tineretii noastre.

Oglinda în care ţi-ai înfige unghiile Atât de curios, e-nşelătoare… ea te priveşte cu mii de ochi vicleni încercând să-ţi ademenească sufletul, părând că doar imaginea-ţi O fură... ştii oare ce se întâmplă, e încleştare oarbă sau îmbrăţişare ?

Ridic şi eu din carte, nasul Şi-mi pică, iată, ochii-n vasul Unde-ordonat şi mititele Stau ale mele creionele: “E vreunul dintre voi Vreo rudă mai de soi Cu-al domnului Sorescu Plaivas gestant în Escu?” Şi-aştept acum, cuminte, Să-l văd pe cel ce simte Că...

Am început jocul... sau jocul ne-a început pe noi? Nu ştiu, dar urmăm cu fidelitate regulile-i. … a câta oară se repeta „unica”? Când tocmai te bucurai că eşti secătuit şi deja mumificat Vine (şi e o zi...

Pe drum în sus, la pas, cocori. Au uitat cerul Şi urcã resemnaţi Un deal etern. *** se ivesc capete din apã bãlãngãnindu-se stupid sunt cele fãrã de ancorã ale-necaţilor de mult. Negru. *** calul din vãi în genunchi se tânguie...

Seară de poezie germană În oraşul unei toamne reale Cu năvăliri de cuvinte străine… În formă În gust În dimensiunea pe care ocapată Între pereţii albi ai încăperii… Păcat de oraşul scufundat în frig, Inundat de propria-i frumuseţe... Păcat de aceia care au...

Limpezimi Ce scâncesc Verde. Apele se suprapun Spumă aspră, albă. Ritm de valuri, Ritm rupt Rotocoale reci Picături de ploaie Zvelte Bat în râuri, ape clare.