M-au luminat prin ramuri, flori
M-au amăgit senzații noi,
În slav-am înălţat cântări
Cu sunet greu, furat în doi.
Era un murmur de-nceput
Un univers primordial,
Miresme noi într-un sărut
Lumină dulce-n ideal.
În departări se-ngânau
Neinventate melodii,
Pe când cuvinte noi vibrau
Întâia dată în poezii.
O lume care-ncepe acum,
Cu fiecare gând grăbit
Să-mbrace în cuvântul bun
Tânjirea către infinit.
