De pe când doar visai la ce facultate mișto o să intri, la cât de grozavă o să fii, la ce viață studențească bogată vei avea și la cât de cunoscută vei ajunge în rândul elitelor universitare, realizai că traseul tău profesional va fi cel care îți va determina toate alegerile în viață. Și chiar așa s-a și întâmplat. Mai puțin partea cu gloria intelectuală, dar s-a compensat oarecum cu nopțile pierdute înainte și după examene, în vederea însușirii temeinice a tuturor manualelor și volumelor trecute pe la bibliografii.

Iar când poarta facultății s-a trântit definitiv în urma ta, ai înțeles că aveai înainte viața pe care o tot aşteptaseși. Și a început cu goana după un loc de muncă. Pentru care cam aveai nevoie de experiență, dar cum ai luat prea în serios facultatea, nu ai avut timp nici măcar de-o practică sau de vreun job de vară, cât să aduni o brumă de vechime în câmpul muncii, că ăia oricum nu erau bani pe care i-ai fi câștigat. Chit că experiența de picoliță nu prea s-ar fi pupat cu un job în management.

Brief, ai prins, nu se știe prin ce minune, un job de asistent de asistent de echipă într-o firmă mai mare. Cu alte cuvinte, ai luat o piatră în gură zicând „Doamne ajută” și ai dat chiar și-un bairam cu un pahar de cola călduț, în cinstea botezului primit în lumea corporatiştilor. Ai trăit orgasme mentale când ți-ai luat în primire biroul tău, cu telefon fix de uz propriu (asta dacă ai debutat pe la sfârșitul secolului trecut) și ți-ai anunțat toți prietenii că ești în cărți (dacă acțiunea s-a plasat mai încoace în timp, atunci sigur ai inundat rețelele de socializare cu poze de la noul loc de muncă și câteva selfie-uri grăitoare). După care a urmat o perioadă pe care memoria ta nu o va mai putea identifica și diferenția prea ușor: că era marți dimineață, că era vineri seară, la câteva ore după ce, teoretic, se încheiase programul, tot una. Hârtii, prezentări, rapoarte, poate și vreo cafea pentru clienții veniți în vizită sau pentru participanții la inevitabilele „meetinguri”, dosare și iar hârtii (cu variațiuni pe aceeași temă, în funcție de profilul corporației). Iar avansarea aia parcă se vedea venind, dar venea așa, cătinel, să nu obosească prea tare, că tu erai tânără și cu chef de muncă și timp la dispoziție berechet.

Citește continuarea aici.

6 COMENTARII

Dă-i un răspuns lui cristinalincu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord