Ne tâmpim, e sigur!

„Când s-a născut… cutare personalitate? În ce an a avut loc nu ştiu ce eveniment? Auzi, dar pe actorul ăla… din filmul…cum îl cheamă?” Cum răspundem azi la aceste întrebări?… Păi aia e, că nu răspundem. Că nu mai ştim. Că am uitat. Că „nu mă mai ţine memoria”, că „Doamne, ce uituc sunt” şi că, vorba unui politician pitoresc, „goagăl”, furnizor de informaţii de la păpădie la… Herodot.

În urmă cu nu foarte mulţi ani, făceam o pauză, trăgeam aer în piept şi… ne aduceam aminte. Azi… facem o pauză, tragem aer în piept şi… începem să scormonim după… dispozitivele mobile inteligente. Care se dovedesc din ce în ce mai des mai inteligente decât noi… Într-un timp foarte scurt au reuşit să preia controlul şi să ne domnine. Să ne subjuge în aşa hal, încât nu mai putem fără ele. Încât suferim în masă de nomofobia. Şi, în curând, vom mai suferi şi de altele, cum ar fi „amnezia digitală”, o consecinţă a lenevirii memoriei. Iar ca bonus, un risc crescut de apariţie timpurie a bolilor degenerative şi alterarea precoce a memoriei de lungă durată.

Cum de ce? La o simplă căutare pe internet vei afla… gata, deja ai aflat. Şi aici este răspunsul întrebării „de ce”. În „căutarea” pe internet în sine. În faptul că, odată cu apariţia internetului şi, mai ales, a telefoanelor inteligente, avem acces imediat la informaţie, aspect benefic pe termen scurt, pentru că ne ajută să ţinem pasul cu competitivitatea vieţii cotidinene, dar cu efecte negative pe termen lung, pentru că exclude necesitatea memorării şi reduce capacitatea de a face asociaţii logice pentru a ne aminti diverse lucruri. Cu alte cuvinte, în loc să ne gândim care este informaţia de care avem nevoie, o luăm de-a gata, de pe net. Astfel, creierul „îşi pierde antrenamentul”, iar informaţia pe care o găsim cu ajutorul tehnologiei şi nu cu ajutorul memoriei este oricum uitată instantaneu şi asta pentru că ştim că data viitoare, când vom avea nevoie de ea, o vom afla rapid, în acelaşi loc, fără să fie nevoie să depunem nici cel mai vag efort.

Practic, am involuat. Dacă ne ia cineva „jucăria”, intrăm în derută, ne simţim neputincioşi. Iar situaţia de tip râsu’-plânsu’ intervine când, în situaţii similare, când azi ne blocăm şi nu ştim ce să facem fără ajutorul tehnologiei, în urmă cu ceva ani, ne-am fi descurcat onorabil… (cei care au apucat şi perioada fără invazia noilor tehnologii, ştiu despre ce vorbesc). Să ne înţelegem, nu sunt nebună, este clar că ca nu orice fel de informaţie pe care o găsim online s-ar fi regăsit şi în mintea noastră, eu vreau doar să subliniez faptul că dependenţa de tehnologie creează, pe termen lung, un handicap, afectându-ne, aşa cum poate aţi constatat pe piele proprie, atât memoria, cât şi capacitatea de gândire. (…)

În loc de concluzie, vă las în compania  proiectului fotografic „Removed”, în cadrul căruia artistul fotograf Eric Pickersgill a încercat să ne arate cât de goală este viaţa noastră cea tributară tehnologiei, fotografiind oameni obişnuiţi în diferite momente ale zilei, în timp ce se închină acestui zeu acaparator, dar ştergând din poze chiar… dispozitivele inteligente.

Citeste tot articolul aici.