Din nescrisele scrisori ale Anei către Radu
„Iubirea mea,
Nu am nicio scuză… nu pot să spun că nu am știut, că m-ai mințit sau că m-ai obligat… De fapt, nici măcar măcar nu caut scuze.
Uite-mă, aș sta în orice clipă în fața ta, cu capul său și fără să-mi fie rușine de faptul că te iubesc.
Da, Radu, te iubesc și nu mai ezit s-o spun lumii întregi. I-aș spune-o și ei că-i iubesc soțul, cu un tupeu pe care numai dragostea nebună ți-l conferă, și că nimic nu se poate face pentru a schimba asta. Indiferent de cum vor evolua lucrurile între noi, indiferent de deciziile pe care relația noastră, încă la început, știu, le va presupune, eu voi continua să fiu a ta. Dincolo de societate, de percepte morale, dincolo de întâmplări și coincidențe, eu voi rămâne Ana ta, femeia care te iubește fără prejudecăți și, mai ales, fără să-i pese de nimic altceva decât de tine. Da, Radu, nu-mi pasă nici măcar de suferința mea, de viața mea, de tot ceea ce însemn eu… Nici măcar dragostea mea nu este mai presus decât tine. Nu mai am nimic sfânt, dar te am pe tine în întreaga mea ființă și asta mi-e mântuirea! Golită de orice sens, doar cu această iubire, ce-ntr-o zi mă poate sufoca, voi semna intrarea mea în raiul celor izbăviți. Dar nici măcar asta nu e important, din moment ce eu trăiesc deja aici, pe pământ, raiul meu de venin și dulceață, raiul meu de iubire nesfârșită. Vinovată sau nu, dar iubire și nimic altceva…”
(fragment neinclus în romanul AMN3ZIA de Cristina Lincu)
Citește articolul întreg aici.
