Mă chinui să îi învăţ pe copiii mei să se comporte cu bun simţ în toate împrejurările vieţii. Şi… ajung la concluzia că nu ştiu dacă, până la urmă, procedez corect. Bunul simţ te plasează azi pe poziţii de vulnerabilitate pe care cei din jurul tău nu ezită nicio secundă în a o exploata. În a profita de ea pentru propriul câştig, ignorând faptul că aparţin (cel puţin teoretic) unei societăţi civilizate. Politeţe, respect, bun simţ sunt tot mai des întâlnite mai degrabă la nivel teoretic decât practic. Iar cei care încă le „profesează” sunt văzuţi azi ca oameni cu slăbiciuni, invitându-i astfel pe ceilalţi la zeflemea şi bătaie de joc, dar şi la lipsă de respect. Cumva, paradoxal, primeşti respect atunci când dai dovadă tocmai de lipsa sa. Şi, deşi la nivel teoretic nu ai nevoie de respectul celor care funcţionează în baza acestui mecanism, aceştia tind să devină majoritari şi astfel să dicteze legile nescrise ale convieţuirii.

Pe de altă parte, dacă renunţ să-i mai educ în spiritul bunului simţ, atunci ce se alege de viitorul lor? Probabil că lipsa de bun simţ de azi va lua proporţii înfricoşătoare. Iar asta mă sperie terbil de mult, pentru că atunci restul tarelor, cu care şi astăzi ne descurcăm greu, vom exploda…

Citește continuarea aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here