Am o dilemă în legătură cu… Timpul. Majoritatea îl consideră duşman, prea puţini văd în el un prieten, iar eu nu ştiu de care parte a balanţei mă aflu, de fapt, şi asta pentru că, zilnic, îmi este când prieten, când duşman…

Îmi este prieten atunci când mă folosesc el pentru a-mi justifica lipsa de organizare, zăpăceala sau dezordinea – Vai, nu am timp să le fac pe toate!

Îmi este prieten atunci când pot invoca trecerea sa rapidă pentru a-mi justifica greşelile, uitarea sau întârzierea – Vai, ce repede trece timpul, nici nu mi-am dat seama că s-a făcut atât de târziu!

Şi îmi mai este prieten şi atunci când îl rog să sprinteze, căci uneori nu mai am răbdare să-i ascult pe toţi sau să le zâmbesc frumos, atunci când ar merita să le întorc spatele şi să-i las vorbind singuri…

Însă… îmi este duşman atunci când îl rog cu cerul şi cu pământul să-şi tragă şi el sufletul, să intre în pauză, să ia „piua”. Ţi-ai găsit! Nici măcar când îi sugerez să facă el frumuşel câţiva paşi înapoi, căci tare bine mi-ar prinde să o iau de la început sau să procedez altfel în n-şpe situaţii de viaţă. Dar nu m-aude, nu mă bagă în seamă….

Oricum ar fi, dacă e să fiu sinceră până la capăt… cred că, mai degrabă, l-aş încadra la categoria… „ţap ispăşitor”, căci oricând pot da vina pe el şi pe felul în care interferează cu viaţa mea, de altfel perfectă (sâc!).

Numai de n-ar fi fost timpul ăsta încăpâţânat, care nu ştie decât să treacă, târându-mă după el, nevinovată fiind că-s mereu pierdută, mereu confuză, mereu pe grabă…

Şi-n condiţiile astea, odată când pusesem placa mea preferată, invocând pentru a nu ştiu câta oară una dintre scuzele clasice legate de timp, am fost întrebată cu glas insinuant:

– Dar tu de ceas nu ai auzit?

De parcă ceasul ar putea să controleze timpul, mă laşi… mă trezesc eu gândind cu voce tare. Ups!

Acum, că tot am comis-o şi că nu nimeream unde să mă ascund mai repede, am stat s-o mai rumeg. De fapt, eu eram cea scăpată de sub control, nu timpul…

1 COMENTARIU

  1. Sper sa nu razi prea tare de acest comentariu, dar am constatat ca sunt mai spornica cand nu ma gandesc la … timp. Ca si cum eu si el am fi pe carari diferite… 🙂
    Nu imi reuseste mereu, recunosc, dar si cand se intampla…!
    O zi frumoasa sa ai, plina de realizari… esentiale. Orice altceva se poate amana…

  2. Ma lupt cu el in fiecare zi din viata mea dar ar trebui sa incetez sa o mai fac.Trece vertiginos si te simti neputincios in fata lui dar e mai bine daca ni l facem aliat. Interesant articol.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here