Scârţâia ca un pantof de filosof
întreaga nemurire.
Alerga zănatică,
îşi pierduse între oameni echilibrul.
Şi săracii cei însinguraţi
hălăduiau nebuni
zguduind-o din temelii,
răscolind orașele sau mările,
căutând în adâncurile negre
tot atâtea gânduri putrede.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here