Frica îşi face scârbos sălaş
În creier
Şi-şi întinde lasciv
Tentaculele otrăvite
În carnea-mi toată.

Frica îmi strânge
În palme sălbatice
Capul
Cum altădată
Tu mă mângâiai.

Sunt prinsă în valuri de nori
Încătuşată plutesc
Şi frica mă îmbie să păcătuiesc
Gândindu-mă la tine
Cu ironie mă azvârle
Dintr-o insuportabilă plutire
În visul tău…
Şi nici cuvântul nu mă ştie
Când frica îmi arde inima
Şi-mi saltă, dănţuind,
În puls.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentîncepuse
Articolul următorSpirit de contradictie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here