Cele 7 seminţe de măr
Aruncate de pendulele
Celor 7 ceasuri, fără limbi.
Pe-acolo timpul avea trecere liberă.
Era de 7 ori mai frumos decât acum
şi treptele mărunte
se chinuiau
să-şi ridice fruntea
din pulbere.
De 7 ori au înconjurat
copiii poarta
şi 7 izvoare ne reîntregesc
7 eroi se nasc pentru câte 7 popoare
de câte 7 ori
şi lumea se clădește
în 7 crâmpeie de lumină,
de 7 ori sămânţă…
candva m-am ascuns dupa cuvinte, ca apoi sa fug de ele… tu nu te irosi, meriti mult mai mult, profita de fiecare clipa pe care o traiesti si, din cand in cand, rezarva-ti putin timp si pentru tine…
Cred ca tine de acel firesc, care doar din credinta, Iubire 😛 si darurile adevarate se manifesta. Din ce oferi, din asta primesti mai mult. Iar Cristina ofera mult frumos, suflet si o intelegere a lucrurilor dincolo de aparente. E multa metafora; e alcatuire subtila care „s-a pomenit” deodata pe pamant, moment din care nu-si mai apartine. Ma intreb daca nu cumva asta ar trebui sa ne fie sensul, chiar sau tocmai pentru propria implinire. Cea adevarata 🙂
Exact asta imi vine in minte acum, in timp ce scriu:
“Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte si numai la atatea daruri ajungem, prin cata suferinta putem razbi cu bucurie.” (Parintele Arsenie Boca)