Când am citit „Lacrimi și Sfinți”, am simțit, exact la fel, nevoia să mă opresc la fiecare paragraf și să mă gândesc. Să mă întreb, urlând în interior, ce este asta ce tocmai am citit și de ce mă întoarce atât de tare pe dos? De ce mă trimite prin cele mai ascunse falduri ale sufletului și memoriei, aducând la viață gânduri vechi, emoții pe care le credeam (doream) amorțite pe veci? De ce trebuie să rezoneze aproape fiecare fragment cu propria mea experiență, descoperindu-mi lucruri pe care poate le intuiam, dar nu avusesem curajul să le aprofundez?
…prea multe „de ce”-uri pentru o singură carte pe care deja am trecut-o pe scurta mea listă de cărți ce trebuie recitite. „Când tata avea tată” semnată de Mălina Anițoaei – cu care am avut bucuria să stau de vorbă aici – este o incursiune în trecutul personal și familial, prin intermediul căreia autoarea explorează complexitatea relațiilor, care se stabilesc pe multiple planuri, cu sine, cu propriul trecut, cu familia, cu suferința, cu durerea, cu iubirea, cu moartea…
Un arbore genealogic subiectiv, alcătuit din întâmplări și simboluri semnificative care o definesc dincolo de timp. Străbunii, părinții, copilăria și casa părintească – singurul „acasă” veridic, toate conviețuiesc în același spațiu sufletesc nealterabil. Totul coexistă acum – în momentul scrierii, acum – în momentul citirii. Suntem rezultatul tuturor acestor trăiri și experiențe de familie, chiar dacă, de cele mai multe ori, habar nu avem. Rădăcinile nu încetează să dispară, în ciuda ignoranței noastre și nici nu încetează să ne influențeze. Cu alte cuvinte, cunoscându-le te poți înțelege mai ușor pe tine însuți, chiar dacă acest proces nu este deloc lipsit de zvârcoliri. Călătoria spre sine nu este o călătorie de plăcere, asta e clar, însă este una absolut indispensabilă, menită să te smulgă din comoditatea superficialității.
„Când tata avea tată” este un mozaic de proză scurtă, autobiografică, completat cu fotografii de epocă aparținând arhivei personale a autoarei, ceea ce garantează autenticitatea fragmentelor de viață surprinse în carte. Sau, mai corect ar fi să spun, lecțiilor de viață ce transpar din spatele fiecărei pagini?
„Când tata avea tată” (114 pagini) a apărut la editura „Ion Prelipcean” în 2018.
Pe Mălina Anițoaei o găsiți aici.
