Se apropie. Da, sunt doar un număr, bla, bla, nu un prag (poate numai unul psihologic). În fond, dacă e să fim riguroşi, suntem cu nouă luni mai bătrâni decât vârsta pe care credem că o avem. Dar nici despre asta nu e vorba. Dacă tot s-a fixat în mentalul comun că această schimbare de prefix are ceva mai mult decât anterioarele, cum ar arăta lista scurtă a lucrurilor de făcut până la împlinirea vârstei (conform buletinului) de 40 de ani? Iată câteva sugestii:
– să încep/continui studiul unei limbi străine (franceza în cazul meu…)
– să vizitez un loc exotic/îndepărtat/spectaculos de pe planetă (Brazilia sună bine?)
– să mă decid dacă (mai) vreau copil şi să acţionez în consecinţă; nu aş spune că este ultimul tren, însă cred că este ultima vârstă rezonabilă la care maternitatea (încă) nu este o problemă
– să fac public un proiect personal care mă reprezintă, cum ar fi scrierea şi publicarea unei cărţi
– să fac o schimbare radicală de stil (ce ziceţi de tunsoarea periuţă?)
– să renunţ la cel mai mare viciu (poate fi fumatul, poate fi mâncatul nervos, poate fi shopping-ul compulsiv etc)
– să-mi înfrunt cea mai mare teamă (poate fi frica de înălţime şi atunci trebuie „tratată” cu un salt cu paraşuta)
– să iert omul/oamenii care mi-au greşit cel mai mult
– să-mi cer iertare celor cărora, la rândul meu, le-am greşit (ok, nu mor, dar „trec” în altă vârstă – să o fac, deci, fără poveri inutile)
– să învăţ ceea ce nu am învăţat la vremea sa (poate mersul pe bicicletă, poate şofatul, poate mersul pe role, poate să cânt la pian/chitară, poate să gătesc…)
Citește continuarea aici.
