M-a amuzat recent comentariul unui bărbat la textul de aici, text scris la persoana I masculin, pentru că punea la îndoială faptul că autorul său ar putea fi un bărbat. Am recitit textul si m-am întrebat dacă se pot diferenţia articolele scrise de femei şi de bărbaţi prin altceva decât semnătură sau genul la care sunt scrise.
Există oare un misoginism la adresa autoarelor femei care îi determină pe cititori să claseze automat textele (proză scurtă, la acest gen de texte mă refer) mai bune ca fiind scrise de bărbaţi? Sau o misandrie a cititoarelor care ajung fix la concluzii opuse, fără niciun alt argument…?
La o lectură mai atentă a mai multor texte scrise şi de femei, şi de bărbaţi, însă nu mi-a fost greu ca, dincolo de subiectele abordate, sa găsesc accente specifice psihologiei masculine în textele bărbaţilor sau elemente emoţionale oarecum exagerate în celelalte. Asta urmând clişeele clasice, desigur. Un analist mai fin ar putea detecta o anumită virilitate a textelor masculine şi poate trăsături mai groase de penel. Poate şi o lipsă de răbdare în expunerea detaliilor, poate insistenţa pe întâmplări, acţiune, cifre şi date exacte… În comparaţie cu o mai mare intuiţie şi atenţie în conturarea psihologiei personajelor, în crearea atmosferei şi în colorarea acesteia cu ”prea multe” nuanţe…
Citește continuarea pe catchy.ro.
În proporţie de 95% cred că îmi dau seama!
🙂
Intensitatea exprimării / trăirii trădează femeia. Schematismul gândirii, sau al expozeului, bărbatul. Părerea mea 🙂
Cam asa… 🙂
Da, în general e destul de ușor identificabil sexul slab al scriitorului. Mai pot să-i identific ușor pe filologi și pe ingineri.
:))))