Ce ne mai place să ne contrazicem! Să sărim cât mai sus de… ştiţi expresia – doar ca să arătăm că noi avem dreptate (indiferent dacă în realitate este sau nu aşa). Ce ne mai place să ne batem în cuvinte (în general, jignitoare, că dacă argumentele nu pot să ţipe, să ţipe atunci „tăria” combinaţiilor de vocabule), mai ales, nouă, femeilor. Pentru orice suntem în stare s-o punem de-o sfadă: ne împărţim harnice în două tabere şi.. La ataaaaaac!
O ultimă astfel de polemică am avut „bucuria” să urmăresc recent în on-line între tabăra mamelor şi tabăra ne-mamelor.
Ca linii generale, ne-mamele nu suportă copiii, dar chiar şi aşa ştiu mai bine cum se educă „plozii”. Ele sunt ofensate de simpla prezenţă a mamelor şi a copiilor – dacă s-ar putea, aceştia din urmă să nu aibă dreptul să fie scoşi pe stradă – , acuzându-le că nu au ştiut decât să se f*tă, de parcă ele ar fi virgine. Le mai acuză de egoism, de prostie, de nesimţire, de infatuare şi lista continuă…
ot în linii generale, de cealaltă parte, mamele sunt mai incisive decât leoaicele şi sar direct la jugulară – lor nu trebuie să le spună nimeni nici „dă-te mai încolo”, d-apăi să le dea cineva sfaturi şi indicaţii în legătură cu modul în care să-şi crească copiii, femeile care nu au făcut copii fiind inutile, incapabile, leneşte, nesimţite şi egoiste – da, egoismul este foarte elastic, acoperă ambele versiuni ale femeii -, cu tupeul de a deschide vorba despre copii, când ele habar nu au nici cum arată unul şi să zică mersi că ale lor mame nu au gândit ca ele, că acum lumea era mai bună, scutită de prezenţa lor.
Wow, câtă răutate între femei!
Citește tot articolul întreg aici.
