Legile nescrise ale Andrei Tischer m-au găsit nepregătită. Nepregătită să intru într-o zonă sacră a iubirii, a feminității, a generozității și, în egală măsură, a suferinței, de o densitate greu de suportat. Legile Andrei sunt poeme izvorâte din esența ființei, a amalgamului de simțiri, dureri, morți și renașteri prin care se coace o nouă versiune a sinelui. Să supraviețuiești unei iubiri definitive, dar crudă precum un dictator ce nu ține seamă de nimic nu este puțin lucru. Mai mult, nu doar să supraviețuiești, ci să reușești să continui să trăiești intens, până la capăt, fiecare moment, plin sau gol, și ulterior să-l transformi în poem pe care să-l închini pios chiar acelei iubiri definitive, acelui blestem, acelei poveri și acelei binecuvântări, în același timp, este de neconceput pentru mulți dintre noi.

Legile nescrise sunt, de fapt, scrise cu sânge, cu pasiune, cu dor greu, cu lacrimi, cu tot ce poate o femeie să depună pe altarul iubirii. Mai mult, sunt o invitație la curaj… Da, se moare din iubire, dar, în același timp, se renaște și se continuă viața, pentru că iubirea nu trebuie să ne înfrângă vreodată… Dimpotrivă, căci „Nimica nu se pierde când totul e pierdut” („Nu e timpul pierdut”) și „Se topește zăpada în dragostea noastră / cuvintele prin rădăcini și se înnoadă / în malul sufletului nostru împietrind / e atâta stare de lumină între ele / cât două corpuri translucide / devenite unul.” („Desprimăvărare”) și „… când iubești, transformi în aur umilința” („Make a whish”).

Poate veți spune că poezia e complicată, plictisitoare, ermetică… Este și așa, dar este mult mai mult decât atât. Important este să citești cu camera amintirilor interzise descuiată, căci acolo își găsește ea, cu adevărat, rezonanța. Trebuie să ai curaj să citești poezie, să nu-ți fie frică de ceea ce vei descoperi în tine, prin ea, să ai puterea să-ți retrăiești propriile angoase, războaie, dureri, înfrângeri și victorii… Iar volumul „Legi nescrise” nu face nici el excepție: „Sunt goală precum amintirea tăcerii / în umbra ta să nu mă mai cauți / am rânduit de strajă grăniceri / să mi te-mpuște drept în piept / să nu mai bat, să nu te mai rănesc. Definitiv.” („Pas”).

…dar poezia nu se povestește, doar se trăiește, așa că vă aștept în miezul ei tulburător. Volumul „Legi nescrise” ale autoarei Andra Tischer a apărut anul acesta la Editura Armanis din Sibiu.

„Nu sunt poetă

sunt ceva între miezul cuvintelor și coaja lor

locul în care nevindecate mustesc imponderabilitățile

durerea și neputința

sunt rana din tâmplă”

(Andra Tischer)

2 COMENTARII

  1. Nu prea mai sunt atras de poezie, in ciuda faptului ca sunt in continuare fan al muzicii si al muzicii hip-hop in special. Dar cartea asta suna bine sau cel putin descrierea ta. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord