Solidaritate

Oare gesturile normale au devenit, prin lipsa lor tot mai mare din viata noastra, extraordinare? Diminetile ascult uneori un post de radio comercial care aduna in jurul sau o mare comunitate de oameni foarte diferiti, din toata tara. Azi dimineata, in drum spre gradinita, am auzit discutia moderatorilor cu o ascultatoare, trista ca este singura si in acest an de ziua ei. Urmarea? Nenumarate mesaje de solidaritate si o ploaie de cadouri… Aceasta empatie spontana m-a impresionat mult. De fapt, nu, nu sunt gesturi extraordinare, ci marturii ca inca mai suntem oameni, solidaritatea fiind unul dintre sentimentele care ne tin aproape si ne ajuta sa fim fericiti si sa evoluam impreuna. Ma bucur ca oamenii sunt inca oameni, ca reactioneaza atat de repede si de frumos cand un semen are nevoie de ajutor. Nu stiu daca reactia lor ar fi fost diferita daca acest strigat nu ar fi fost amplificat de respectiva emisiune radio. Vreau sa cred ca nu. Vreau sa cred ca momentul de astazi nu este izolat si ca el se poate multiplica la infinit, fara sa mai fie facut public. Toi cei care au simpatizat cu respectiva ascultatoare au, cu siguranta, in jurul lor, cel putin o persoana aflata intr-o situatie similara. Sa-si aduca aminte de ea, chiar daca aceasta nu are inspiratia sa sune la vreun post de radio. Sper ca momentul din emisiunea de azi sa fi avut rolul unui „trigger” pentru constiinte. O picatura, poate, in oceanul de stres si nebunie al cotidinanului. Insa o picatura de empatie ale carei reverberatii nu se vor pierde in neant. Dimpotriva.

Tu azi pe cine ai sprijinit? Cui i-ai oferit o vorba buna sau un gest mic, dar cald, ale carui efecte se amplifica la infinit in inima celui care le primeste?