Ce faci primul lucru dimineaţa? Deschizi Facebook-ul, normal, nu? Ok, dar ce citești? Spre binele zilei pe care te pregătești s-o începi, sper că din lectura ta nu lipsește umorul năucitor al Mihaelei Baran! Adică Lila Paralila, sora noastră!! A, trebuia să zic așa de la început. Bine, ai dreptate 😊.
Textele Dubioase la cap au ajuns deja la al treilea volum – da, știu că știi – spontane și de vesele la cap, așa cum le șade bine unor scrieri menite să bage în șomaj antidepresivele. Să vă explic cum se procedează. După pastila de dimineață de pe Facebook, se pleacă care încotro la treburi și responsabilități de adulți și alte chestii plicticoase similare și în geantă se ia unul dintre volume. Bine, toate… La serviciu – așa cum copiam pe vremuri, fără fițe tehnologice – se trage cartea pe genunchi și, în timp ce cu o mână te faci că butonezi raportul ăla insipid şi inutil, cu cealaltă dai pagina cărţii pitite sub fustă (sau tricou, cămaşă, în fine, cu ce te-ai îmbrăcat și tu în ziua aia, că te-ai îmbrăcat, nu?), cu niciun ochi la calculator, căci ambii sunt ocupați pe sub birou. Aşa se învață în detaliu şi profunzimea lucrului bine făcut cum să te comporţi când te îndrăgosteşti, cum se fac testele de orice fel – cu cât mai ilogice, cu atât mai bine, cum sunt lumile perfecte ale multora dintre noi, se bagă la căpșor sfaturi peste îndrumări despre cum să… tot, ce mai lungesc eu vorba aici, că nu degeaba sunt scrise ele, pentru noi, cei normalitos, aşa, de către însăși Guru Mickişor!!
Vorbele mele sunt numărate și modeste, aşa că vă invit pe voi frumuşel să puneți ochii, mâna şi… atât! că nu-i frumos, pe cărţile astea minunate care, fie vorba între noi, dincolo de un limbaj demențial, de combinații şocante de cuvinte, de nevoia de a râde cu gura lăţită până după urechi şi cu baia aproape din motive de incontinenţă, ei bine, dincolo de toată această nebunie în cuvinte zace autopsiată minunata noastră societetate cu şi mai minunaţii săi reprezentanţi. Ne vom regăsi, pe ici, pe colo, în chestii amuzante, în chestii pe care, dacă le fac alţii, îi arătăm cu tot braţul, nu numai cu degetul şi pe care uităm că le mai comitem şi noi, din când în când. Nu vă sperii, că nimeni nu vă face morală, atât că râsul se serveşte pe-un blat de adevăr.
Dragilor, am încercat, dar nu-mi prea iese, să scriu câteva rânduri cât de cât simpatice – că la fel de spumoase, n-am nicio șansă – despre „Bărănismele” Mihaelei. Dar, decât să mă chinui eu aici, nu mai bine citiți voi „Textele dubioase la cap”?
„Haide palarevedere!”, cum ar zice sora noastră.
