La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar rază ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

(Mihai Eminescu, 1886)

To the star that now appears
Is there such a long extend,
Hence so many and long years
Real light needed to land.

Maybe it vanished on the way
In far away blue distance,
But only at this time its ray
For us to see it, glistens.

The icon of the star that died
Smoothly is rising in the air;
It was when wasn’t in the sight,
Now shines, but not is there.

When, the same, our affection
In the darkness it has gone,
memories of the lost passion
Hopeless, after us they come.

(traducere Cristina Lincu, 1997)

3 COMENTARII

    • multumesc… acolo am fost obligata de rima si ritm, asa ca nu e cea mai fericita traducere… ce am vrut eu insa, mai mult decat orice, si cei care nu stiu deloc engleza, citind-o, sa simta din melodicitatea cuvintelor ca este vorba de „La steaua”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here