Floare albastră – Sapphire flower

„Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri de soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecată mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare
Nu câta în depărtare
Fericirea ta, iubite!”

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

„Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă baltă cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie că mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie
Ș-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?”

Înc-o gură şi dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

…………………………………………

Şi te-ai dus, dulce minune,
Și-a murit iubirea noastră
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!

(Mihai Eminescu, 1873)

In vain sunny rivers, see
Come together in your mind
Knowledges of every kind
And the darkness of the sea;

The old pyramids so clear
Hurl in air their peak
Too away please do not seek,
Your happiness is here.”

Little girl told me her thought
When she sweetly smoothed my head
Yes, indeed, the truth she said;
I shut up and laughed a lot.

„Let’s go to the forest green
Where the springs in valley cry,
And to fall the rocks do try
On the gap’s magical scene.

In the wood, among the trees,
By the canopy of bliss
And below the reed we’ll miss
Sitting in the blackberries.

Lies and stories tell me thee
With your tiny mouth while I
Helped by flowers and the sky
I will search if you love me.

And because of the sun heat
As an apple I’ll be red
My blonde hair will be disheveled
To fill up your mouth with it.

If you’ll give me just one kiss,
No one in the world will get
For I’ll stay under the hat
Who what has to do with this?

When through branches in the night
The white moon of summer comes,
You’ll hold me under my arms
I will hold you real tight.

On the path, under the bowers,
Towards village we’ll be walking,
And the kisses you’ll be giving
Are as sweet as hidden flowers.

And arriving to the gate,
In the dark we’ll talk and thus
None should be concerned for us,
Who cares you are my mate?”

After one more kiss she leaves…
Like a post I stood in moon!
How playful, how beautiful
My sapphire flower is.

…………………………………………

And you’re gone my holly magic,
And it’s dead this love of our’
Sapphire flower! Sapphire flower!…
For all that the world is tragic!

(traducere Cristina Lincu, 1997)