Ati intalnit vreodata oameni de lumina? Reali, nu din carti, nu sfinti, nu profeti… Acum cand sarbatorim Invierea Domnului, Om si Dumnezeu totodata, m-am gandit sa scriu cateva randuri despre lumina pe care ne-o uram in aceste zile… despre lumina concreta si oamenii care o emana… Un astfel de om a fost tatal meu, iar toti cei care au avut bucuria sa-l cunoasca si sa-i stea in preajma v-o pot confirma.
Daca Domnul ii ia El pe cei mai buni, trebuie sa fac eforturi sa iert faptul ca ni l-a luat, ca doar despre asta este Pastele: iertare, iubire, lumina si pace in suflet. Greu, foarte greu. Uneori e greu sa-l ierti pe cel de langa tine, alteori e greu sa te ierti pe tine insuti (insati), cum sa nu fie greu sa ierti asa ceva?
Anii trec. Oricum trec. De cate ori nu m-am oprit, am intors capul si am ramas cu intrebarea suspendata sau cu orice as fi avut sa-i spun pentru ca el nu mai era acolo sa ma auda si sa-mi raspunda. Imi lipsesc cuvintele sale, zambetele sale, glumele si naivitatea lui de om bun. Un om care nu a stiut sa spuna nu nimanui, nici celor care ar fi meritat. Un om despre care ma bucur ca azi vorbesc gandurile sale din cuvintele publicate, din cele cateva carti care s-au concretizat si din cele care au ramas in proiect…
Nu mai vreau sa spun nimic, totul se sfarama in durere… nu vreau sa aud nici teoriile acceptarii, nici cele ale smereniei.
Poate sa incerc sa iert…
Paste frumos, alaturi de oamenii luminosi din viata voastra!
Fragment din volumul „Moartea tatălui”
Este greu sa accepti…foarte greu…Si este si mai greu sa realizezi ca, de sarbatori, nu mai esti copilul parintilor sau nepoata bunicilor. Pentru mine asta a fost cel mai greu lucru de acceptat.
In zilele obisnuite durerea se estompeaza, luata de griji sau de caruselul trepidant al vietilor noastre. Dar de sarbatori…atunci imi lipseste cel mai mult mana batatorita de munca a bunicii mele. Si greu, foarte greu trec peste asta.
…stiu
Eu nu cred ca a plecat cu adevarat, sunt convinsa ca traieste mai departe prin copiii tai!
Paste fericit si luminat de zambete sa aveti!
multumesc!
Nu pot decât să îmi imaginez cum e… dar sigur e undeva acolo sus şi veghează! Paşte fericit!
Multumesc la fel!
știu ce simți…o îmbrățișare caldă! și un paște frumos să ai! 🙂
multumesc. Paste fericit!
Sarbatori Pascale Luminate!
multumesc la fel!
Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de zambetul lui luminos si de chipul lui bland si ingaduitor de om cumdsecade intr-adevar, bun ca painea calda. Nu se poate uita si desi durerea se estompeaza, cu trecerea timpului, de fiecare data cand imi aduc aminte, emotia si durerea ma sufoca si vreau sa retraiesc numai clipele minunate petrecute langa el, nu si zilele si noptile ingrozitoare cand il vegheam acasa sau la spital. Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Paste Fericit plin de pace si liniste!
Multumesc la fel!
🙁
Se pare că uneori bucuriile sunt umbrite de astfel de „treceri”, poate nefirești pentru noi, muritorii de rând. Undeva acolo Sus…o fi vreo logică a întâmplării lucrurilor…
Te îmbrățișez.
O fi…
Era miercuri în săptămâna mare când mama a plecat, ca și acum, în vinerea mare am condus-o pe ultimul drum. Aveam 14 ani atunci și nu înțelegeam ce o sa fie viata fără ea, acum, la 36 îmi duc viata simplu, dar am un gol în mine pe care nimeni nu îl poate nici măcar atinge. As vrea sa uit, sa iert, sa simt altceva decât durere și totuși… Nu pot.
Să fii puternica și sa poți da amintirilor cele mai frumoase cuvinte, cea mai buna carte. Te Îmbrățișez
Dumnezeu să ni-i țină în Lumina și Slava Sa! Te îmbrățișez cu recunoștință pentru tot sprijinul și susținerea ta! :*