armonie acvatică

Seară de poezie germană În oraşul unei toamne reale Cu năvăliri de cuvinte străine… În formă În gust În dimensiunea pe care ocapată Între pereţii albi ai încăperii… Păcat de oraşul scufundat în frig, Inundat de propria-i frumuseţe... Păcat de aceia care au...

În primăvară fluturii plutesc din floare în fruct.

Sfâşiate în vase chinezeşti Din alte vremi Ape adânci, în cute verzi Îşi clipocesc etern unda. Atomii pământului S-au deprins cu zborul Şi pasăre de pasăre spre a înota. Pot peştii albastrul cerului să-l străbată plutind şi li-e dat să-l confunde cu vibraţii din adâncuri. Alge...

Ridic şi eu din carte, nasul Şi-mi pică, iată, ochii-n vasul Unde-ordonat şi mititele Stau ale mele creionele: “E vreunul dintre voi Vreo rudă mai de soi Cu-al domnului Sorescu Plaivas gestant în Escu?” Şi-aştept acum, cuminte, Să-l văd pe cel ce simte Că...

Rotundã, Plinã Suficientã, O sferã marinã În împietrire... O clipã. Armonia Cade în dizgraţie Se sparge În ape amãrui Pentru Început.

Pe drum în sus, la pas, cocori. Au uitat cerul Şi urcã resemnaţi Un deal etern. *** se ivesc capete din apã bãlãngãnindu-se stupid sunt cele fãrã de ancorã ale-necaţilor de mult. Negru. *** calul din vãi în genunchi se tânguie...

asculta cum bate departe, de moarte al ceasului nesatul tic-tac, vampir al tineretii noastre.

Sa ne intoarcem in ramura verde a maslinului Sa nu uitam portocalii in floare portocalie Sa adunam sunetele tigancii Ay! Sa iubim Andalucia! Ay! Sa vorbim despre clopot! Ay! Lumina coapta in seara lui Lorca! (dedicata lui Federico Garcia Lorca)

M-au luminat prin ramuri, floriM-au amăgit senzații noi,În slav-am înălţat cântăriCu sunet greu, furat în doi. Era un murmur de-nceputUn univers primordial,Miresme noi într-un sărutLumină dulce-n ideal.