O primăvară atipică, o competiție SuperBlog atipică

A 20-a ediție a competiției SuperBlog, dincolo de pandemie Cu siguranță, anul acesta a fost, cel puțin până acum, complet diferit de ceea ce am trăit până acum. Restricțiile impuse de pandemia de Coronavirus ne-au...

Mărțișorul SuperBlog

Din 2014 încoace, 1 martie are pentru mine o semnificație în plus, dincolo de faptul că este sărbătoarea mărțișorului și ziua tatălui meu, iar această semnificație este strâns legată de blogging și de creativitate,...

SuperBlog 2019, la final

Au trecut cinci ani de când, tot într-o iarnă și tot în vârf de munte - vorba Claudiei - mi-a fost înmânat trofeul SuperBlog 2014. Era, pentru mine, cea de-a doua ediție la care participam,...

SuperBlog 2019, la start!

Bun găsit, superbloggeri! Vă anunțăm cu bucurie că astăzi, 1 septembrie, s-au deschis înscrierile în SuperBlog 2019, a 19-a ediție a competiției SuperBlog de blogging creativ. Dacă nu știi deja (despre) ce este SuperBlog, iată câteva...

Aventura SuperBlog continuă…

Am intrat în comunitatea SuperBlog chiar la câteva luni după ce mi-am creat primul blog (fie vorba între noi, doar ca draft al unui site, dar odată creat, m-am gândit că mai bine mă...

Ghici cine vine odată cu primăvara?

Provocări, termene-limită, note, premii și distracție se aliniază la start odată cu începerea celei de-a 18-a ediții a competiției de blogging creativ SuperBlog, Spring SuperBlog 2019  De ce să participi? îți perfecționezi abilitățile de comunicare online; îți pui în...

Facebook – cel mai aprig câmp de bătaie, cea mai indecentă și parșivă scenă,...

Am tot considerat facebook-ul ca fiind jumătatea lumii reale. Ok, jumătatea a mai brează, mai strălucitoare și mai atrăgătoare. A perfectă, cum ar veni. Dar aflată cumva într-o relație de complementaritate cu cea reală....

Mame vs. ne-mame și invers

Ce ne mai place să ne contrazicem! Să sărim cât mai sus de… ştiţi expresia – doar ca să arătăm că noi avem dreptate (indiferent dacă în realitate este sau nu aşa). Ce ne...

Ema

Pe holurile lungi ale spitalului, silueta fină a Emei se reflectă în fiecare geam. Trece de mână cu fiica sa, un înger cu ochi prea mari, prea expresivi. De mai bine de două luni...

Nu știu cum am reușit să supraviețuiesc acelei cumplite zile…

Când mi-a picat prima dată netu’, am avut un şoc. Pe lângă faptul că nu-mi venea să cred că se poate întâmpla aşa ceva, nu-mi venea să cred nici că „aşa ceva” poate dura...