Bataia de joc sau experientele impreuna cu Telekom

(partea a-II a)

Nu stiu zau ce sa mai cred. V-am povestit aici ce am patit cu Telekom. Bun, acum mana sus cine crede ca m-au sunat in intervalul de 3 zile… Aha, stati, jos, nota 2, nu ati inteles nimic. Evident ca nu a sunat nimeni, asa ca am revenit eu cu un telefon a cincea zi. Am reusit sa conving o voce feminina sa ma programeze sa vina echipa tehnica acasa sa-mi aduca pretiosul, nestematul si inestimabilul stick de internet. Programarea era pentru luni, 12 ianuarie, intre orele 12 si 14. Anulez orice altceva pentru acest interval, las poarta deschisa si stau cu ochii pe geam, Doamne fereste sa vina echipa minunata si eu sa le ratez sosirea. Mai aveam putin si le intindeam si covorul rosu. Si ce inima usoara aveam, mai ales ca primisem dimineata si telefon de confirmare (de la robot) cum ca echipa vine! Vineeeeeeeee….

Pe cat de repede trece timpul in general, pe atat de incet se scurg minutele atunci cand esti cu ochii pe ceas: 12.00, 12.30, 13.05… nimic. Ies la poarta, arunc un ochi in susul si in jsul strazii, instruiesc cainii sa latre la cel mai mic semn de oameni cu surubelnita in mana…

Rabdarea mea are o limita generoasa, pe care insa Telekom a reusit s-o epuizeze intr-un mod miraculos de rapid. Pun mana pe telefon si sun (tot la 0800 800 158). Iar. In cateva minute ma conversez cu o doamna amabila care imi noteaza a treia oara numarul de telefon alternativ in sistem (cred ca un sistem imaginar, din moment ce de fiecare data il dau) si MA ASIGURA ca a transmis echipei sa se grabeasca. Era 13.40. La 14.10 trepidez de nervi, fac curse scurte si precise intre peretii bucatariei. Trag aer in piept si sun iar. Imi raspunde un domn care ma asculta nerabdator – ca, na, acum povestea e lunga si ca sa inteleaga care-i treaba, e mult de zis. Raspunsul lui este fe-no-me-nal: Nu mai sunt echipamente in stoc, deci nu mai vine nimeni! Nu se poate!!! Simt ca iau foc, simt ca innebunesc si am senzatia ca pasii ma poarta singuri catre pereti ca sa ma sui pe ei. Cu toate acestea, nu injur, dar ii spun raspicat ca nu este o situatie admisibila si ca am nevoie sa vorbesc cu superiorul sau. Superior care e in sedinta si care o sa ma sune el. Nu accept nici acest raspuns, intreb numele superiorului. Raspunsul care urmeaza ma pune la zid fara drept de apel: O sa va inchid telefonul, la revedere! Si chiar asta face, imi inchide telefonul. In nas. Raman blocata, cum spuneam… Undeva, pe fundal, ideea ca, de fapt, apelurile nu sunt inregistrate si ca, de fapt, nu exista telefonul de dupa pentru evaluarea calitatii serviciilor oferite se iteste victorioasa si-mi face sac-sac. Nu este decat o minciuna, incununata de supremul tupeu: Parerea dumneavoastra este importanta pentru noi. Hai sictir!

Si sun iar! Explic caaaaaalm incaaaa o dataaaa tooot… Cum de la ora 13,40 echipa venea si la 14.10 nu mai erau echipamente in stoc?? Pai, cica, daca nu au venit pana la 14.00, inseamna ca nici nu mai vin si ca de-abia atunci a aparut informatia in sistem… si ca isi cere scuze ca nu au livrat echipamentul pana la 31 decembrie, asa cum era promis in scrisoarea trimisa initial, dar ca pana la 31 ianuarie se rezolva. Ce??? care 31 ianuarie? E prima oara cand aud asa ceva… Pai asta e informarea pe care o aveam… Acum sa stau si sa astept (iar sa astept) ca ma suna ei (de parca ar fi facut-o vreodata…) cand o sa aiba echipamente… la un moment dat…

In acest moment sun iar. Si voi incheia aceasta nota cu noul raspuns primit.

Incercarea 1 – apelul se intrerupe

Incercarea 2 – exista cerere in sistem si verific daca aveti programare… eram programata ieri… da, vad… pac, se intrerupe iar

Incercarea 3 – raspunde altcineva, verifica situatia cererii… intr-adevar erati programata pentru ieri… poate nu au mai avut timp… timp, cu siguranta timp… nu stiu exact care este situatia, dar aici nu figureaza ca nu au fost echipamente… va rog sa ma reprogramati atunci… din pacate nu se poate programare peste programare… cererea apare ca nerezolvata. Numai cand este respinsa sau rezolvata atunci se face o noua programare… nu apare numele echipei tehnice, nu stim cine ajunge. Nu avem permsiunea de a da numarul de telefon al acestora… Da, pai pierderile dumneavoastra nu le plateste nimeni… da, seful de tura va spune acelasi lucru, nu va poate ajuta mai mult… totusi, insist… asteptati… si iar ASTEPT!!! Seful de tura – reiau povestea a nu stiu cata oara… exista stoc!!! Stickurile exista in stoc, in sistem nu apar informatii in legatura cu motivul pentru care nu a venit echipa tehnica. Iau legatura cu acestia sa vad ce se intampla concret. Si o sa revin cu telefon sa va spun exact ce ne-a comunicat. In maxim 15 minute! Asa ca acum astept iar!!! Nu postez acest articol pana cand nu sunt sunata inapoi (ar fi o premiera!!!). Sa zicem ca seful (ma rog, sefa, in acest caz) de tura este parolista? A fost amabila si intelegatoare.

O, zei, exista minuni! Doamne, sunt binecuvantata! M-a sunat inapoi. Rezulta ca, intr-adevar, nu mai sunt echipamente pe Brasov (echipamente distribuite in functie de numarul clientilor si d-aia s-au terminat), dar ca se va rezolva saptamana viitoare printr-un transfer de echipament. Concluzia? Am IAR de asteptat! Macar acum am un nume si saptamana viitoare, cand ma voi fi saturat de asteptare, pot sa mai sun si sa incerc sa comunic iar cu sefa de tura care a facut efortul de a incerca sa rezolve situatia. Deci, inchei cu acelasi

Va urma!