In ce masura mai avem timp pentru pasiuni? In ce masura mai avem timp pentru ceva, chiar si pentru obligatiile zilnice… Dincolo de posibile explicatii mai mult sau mai putin stiintifice (cum ar fi rezonanta Schumann) sta subiectivitatea perceptiei fiecaruia dintre noi si, mai mult decat atat, programarea pe care ne-o facem mental, repetat, de cele mai multe ori ignoranti in legatura cu urmarile si semnificatiile ei („ce repede trece timpul”, „zboara vremea”, „nu am timp de nimic” si tot asa). De fapt, suntem singurii creatori reali ai dimensiunii percepute a propriului timp. Acesta se compune din combinatia mai mult sau mai putin constienta a obligatiilor cu pasiunile, din managementul prioritatilor.

Si pentru ca timpul nostru sa aiba valoare si sa nu fie declarat „pierdut” atat de des, intre aceste prioritati trebuie sa includem si pasiunile, indiferent daca ele presupun o activitate intelectuala (inclusiv cea de colectionar) sau fizica (sportiva). Chiar daca tendinta este de a nu acorda atat de multa importanta lucrurilor care ne plac (intr-o prima faza ele nu aduc venituri si acest aspect primeaza, din pacate), totusi, acestea se constituie uneori in diferenta dintre un om implinit si unul pierdut in ceata propriilor cautari. Ne place sa credem ca nimic nu este simplu in legatura cu propriul drum in viata si poate asa si este, insa mereu exista posibilitatea intoarcerii la mecanismele simple pe care sufletul ni le pune oricand la dispozitie, pentru a accepta si a ne bucura in acelasi timp de acest drum: pasiunile!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here