Pe 1 iunie, în cadrul Târgului Internațional de Carte Bookfest, au fost lansate romanele „Dependent” și „Particula lui Chaos” semnate de Mihai Dodan și publicate la editura BookForge.
În romanul „Dependent”, cititorul este condus într-o călătorie fascinantă și plină de profunzime prin mintea și sufletul uman, explorând teme majore precum dependența, iubirea și căutarea sensului vieții. Chiar de la primele pagini, cartea te atrage printr-o proză meticulos elaborată, bogată în detalii și introspecții psihologice.
Povestea se axează pe Mihai, protagonistul care, printr-o serie de evenimente tulburătoare, este forțat să își confrunte propriile temeri și să înțeleagă complexitatea dependențelor care îl macină. Asemănător cu drumul inițiatic al unui erou clasic, Mihai trece prin numeroase încercări și transformări interioare, fiecare capitol dezvăluindu-ne mai mult din esența suferințelor sale și din dorința sa de eliberare. Dodan abordează teme precum fragilitatea umană, prietenia, lupta interioară și nevoia de conexiune, explorând și relația omului cu divinitatea sau reinterpretarea acesteia din temelii. Dependența este prezentată nu doar ca o problemă individuală, ci ca un simptom al unei societăți disfuncționale, în care oamenii își caută sensul și locul.
Acest roman ne amintește, așa cum spunea și Platon în „Republica”, că „cea mai mare greșeală pe care o putem face în viață este să rămânem în confortul umbrelor și să evităm lumina adevărului”. Ei bine, Mihai Dodan ne provoacă să ieșim din acele umbre și să explorăm lumina complexităților umane, chiar și atunci când acestea sunt dureroase.
Pe de altă parte, „Particula lui Chaos” este locul unde realul se întrepătrunde cu irealul, unde Chaosul începe să pună stăpânire pe simțurile tale adormite, locul unde începi să pătrunzi tainele ce restabilesc noi granițe între ficțiune și cititor, între scriitor și propriile personaje. La fel ca în cazul romanului „Dependent”, și în „Particula lui Chaos” sunt puse pe tapet lucruri despre care ne este rușine să vorbim, deși fac parte din viețile noastre, așa cum sunt viciile, dorințele cele mai ascunse și plăcerile vinovate, pe de o parte, și, pe de alta, relația omului cu divinitatea și cu propria creație. Astfel, autorul trasează un paralelism fascinant între creația umană și conceptul de divinitate. Crearea unei forme de viață artificială, capabile de gândire și reacție, deschide întrebarea fundamentală: sunt oamenii niște Dumnezei moderni, modelând materia după chipul și asemănarea lor? Răspunsul este negativ, subliniind în schimb teama și respectul pe care creatorii îl au față de creațiile lor, o teamă ancestrală ce ne leagă de propriile noastre mituri și credințe.
Stilul elaborat și discursul filozofic al autorului ne provoacă să ne confruntăm propriile incertitudini, invitându-ne să ne delectăm cu un demers literar ce promite să fie la fel de intrigant pe măsură ce povestea se desfășoară, dezvăluind complicațiile unei vieți trăite în căutarea adevărului.
De aceea, „Particula lui Chaos” nu trage concluzii în locul cititorului, ci îl împinge spre o prăpastie a gândurilor, loc din care mintea fiecăruia trebuie să despice firul în nenumărate ițe pentru ca la final totul să se transforme într-o funie suficient de groasă care să extragă individul din propriile temeri.