Sărbătoare. Mare. Aglomeraţie la biserică. Trei preoţi. Capete plecate. Cânt duhnovnicesc. Pioşenie. Foială. Du-te vino înspre şi de la icoane. Coadă la lumânări şi acatiste. Se cumpără prescură şi se dă preotului. Care, cred, se înapoiază iar magazinului de la intrare. Circuitul prescurei în biserică. Îmi vine rândul. Lumânările sunt mai scumpe, că e sărbătoare. Aşa sunt în tot oraşul, mi se spune. La altă biserică sunt şi din cele de 50 de bani.

– Ce, ai venit la biserică să comentezi?

Cum să îmi permit eu să comentez politica BOR, când e vorba de bani? Trebuie să dau şi atât.

Femeia se uită urât şi mă blamează cu voce tare, cu dispreţ nedisimulat. Oamenii întorc capul după mine. Sunt eretică. Biserica dispare. Rămâne în locul ei un comerţ înfloritor pe bază de credinţa proștilor și săracilor (inclusiv cu duhul). Afară, lumea mai puţin credincioasă aşteaptă înghesuită „agheazma mare”. Că face minuni şi acum prind bine la casa omului, credincios pe jumătate.

…Sau poate din cei care, ca şi mine, caută biserica şi nu prea o mai găsesc.

1 COMENTARIU

  1. Deci asa, lumanarile sunt mai scumpe azi??? ce tampenie… Asta era partea rece.
    Uite-o si pe aia calda:
    Mama a luat azi apa sfintita dela Sfantul Anton. nu mai vinbe lumea cu sticlele, ci gaseste direct apa imbuteliata, cu sticla si cu eticheta. Lumea lua cat ii trebuia si punea ceva bani numai daca voia, nu iti baga nimeni mana in buzunar…

    • cred ca nu neaparat numai azi si la alte sarbatori sau poate e in functie de biserica, nu stiu, dar biznisul asta combinat cu rautatea agresiva ma scoate din minti; am vazut si in anii trecuti la Bucuresti sticle cu etichete, foarte practic 🙂

  2. 🙂 Păi cine e mai îndreptăţită ca biserica să mânuiască „ochiul dracului”? 🙂

    Măcar de ar plăti impozite. 🙁 Prin 2oo8 au venit trei preoţi la atelierul de lumănări decorative pe care îl aveam în Bucureşti, preoţi care m-au somat să întrerup urgent activitatea deoarece încalc monopolul bisericii. N-am avut timp să răspund. Probabil, căţeluşei lup adoptate în atelier nu i-a plăcut tonul cu care mi s-au adresat şi i-a împrăştiat pe toţi afară întorcându-se triumfătoare cu un petic negru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here