Esarfa aceea in culori atat de vii si atat de senzual amestecate… O vedeam la gatul unui manechin si-mi electriza privirea de fiecare data cand pasii ma purtau prin fata vitrinei. Nu stiu de ce am ezitat sa mi-o cumpar de cum am zarit-o… imi placea sa o admir in contextul creat de restul accesoriilor…iar acasa nu aveam cum sa-i ofer un astfel de ambient. Pana la urma, teama de a nu o pierde a fost mai mare decat admiratia si amalgamul de senzatii date de o combinatie inspirata de forme si culori. Mi-am cumparat-o. Nici nu am iesit bine din magazin si mi-am dat seama ca nu se asorteaza cu nimic din ce aveam eu acasa. Era nevoie de o bluza care sa-i puna in evidenta imprimeul unic. Care sa-i dea stralucire. Iar bluza trebuia sa se asorteze la o anumita pereche de pantaloni sau fusta. Care necesitau pantofi si poseta in acelasi stil. Si asta ar fi fost o tinuta.

Acasa, alta problema. Unde s-o pun? La un loc cu celelalte? Pe un umeras? Impaturita pe raft? Dintr-o data, tot dulapul mi s-a parut un amalgam de haine si asta m-a prost dispus. O esarfa atat de speciala nu avea cum sa fie pastrata intr-un dulap anost. Si ceea ce amanam de mut timp s-a intamplat – curatenia generala. Primele au fost sacrificate hainele in care nu ma simteam bine. Care imi dadeau stari negative, in care nu eram in largul meu (noi, vechi, nu a contat deloc). Imi doream de mult sa renunt la multe lucruri „bune”, dar care aproape ma deprimau. Intr-un acces de sinceritate, ca pe o datorie fata de mine pana la urma, aproape am golit sifonierul. Intre planurile despre viitoarele tinute si aceasta curatenie necesara, esarfa mea si-a gasit un loc de cinste. A declasant o reactie in lant de care aveam nevoie, dar imi lipsea impulsul.

Si ma gandesc de cate ori nu fac la fel si cu celelalte lucrui, cele adunate in suflet, tristeti si suparari vechi, cateva bucurii fara varsta, probleme, sentimente si emotii… astept mereu sa vina acel impuls care sa declanseze intreaga „operatiune”. Insa el nu poate veni din afara, de la magazin, precum esarfa… De fapt, el exista deja, dar se cere descoperit si lasat sa actioneze.

Imi privesc esarfa in oglinzile intalnite aiurea si imi dau seama ca este un detaliu vital. As vrea sa o am mereu cu mine…

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here