Care „Jupân”? Primul răspuns – de altfel corect, dar și cel mai la îndemână – este cel care ne trimite la Anton Donică, unul dintre personajele principale ale romanului cu același nume semnat de Corinne Rakoczy. Al doilea răspuns însă este cel asupra căruia aș vrea să insist, căci el face trimitere la o categorie largă de români care, asemenea „Jupânului”, au fost jefuiți în dificila perioadă comunistă nu doar de bunuri, ci și de demnitate și libertate.
Romanul istoric de debut „Jupânul” este o incursiune în istoria noastră recentă, tratând un subiect precum o rană încă neînchisă – naționalizarea forțată, abuzurile de tot felul, obligativitatea slujirii unui partid unic dedicat în niciun caz maselor – precum se susținea agresiv în propaganda vremii – ci unui grup restrâns, aflat la conducerea sa și, implicit, a țării.
Primul capitol ne introduce în atmosfera anilor 50, ani de frică și de teroare, ani în care noul regim își delimita teritoriul cu violențe, confiscând bunuri și ucigând oameni. Pe loc, prin torturi ulterioare, prin închisori sau, mai târziu, pe șantierul de la Canal, acolo unde au pierit zeci de mii de români. Într-o astfel de atmosferă, relațiile de familie și de prietenie sunt serios mutilate, în schimb, trădările de cea mai joasă speță și relațiile bazate pe interes înfloresc.
Citește continuarea aici.
