– Eu te supăr? Eu, care sunt cel mai drăguţ dintre fraţii mei?

De câte ori mă vede mijlociul (să-i spunem copilul numărul 2) că nu zâmbesc, grijuliu, îmi adresează întrebarea de mai sus. Deşi i-am spus mereu că nu mă supără el, ci situaţiile la care, ce-i drept, participă şi el câteodată, el vrea să se asigure că nu decade nici cât negru sub unghie din statutul pe care singur şi l-a inventat. Aşa se alintă în ciuda faptului că toţi sunt la fel de iubiţi, drăguţi, alintaţi şi, desigur, năzdrăvani (sau prost crescuţi, după criteriile unor persoane care îi cunosc doar din povestiri; irelevant, oricum, pentru ce vreau să vă mărturusesc în continuare).

De data asta nu zâmbeam pentru că mă frământa ceva, şi anume hobby-urile lor. „Cel mai drăguţ” măzgălea pereţii – „şi tot ce e alb – foaie, perete, canapea”, după cum îmi declarase cu puţin înainte. Ce-i drept, desenele lui complicate, cu multe ramificaţii şi terminaţii conturate ferm semănau cu mici opere de artă abstractă plasate de inspiraţia artistului în locurile unde nici măcar nu bănuiam că am avea urmă de perete, dar mai cu seamă în sufragerie! Şi pe locul din mijloc al scumpei mele canapele de piele albă (Doamne, una din marile greşeli ale tinereţii mele!).

Primul (sau numărul 1) adoră să cânte şi să danseze, în ciuda faptului că soarta ne-a înzestrat cu nişte vecini complet insensibili, atât la muzica juvenilă, cât şi la dansurile neobosite. Dar aşa e arta, uneori inaccesibilă unora, mai ales dacă aceşti „unora” locuiesc la etajele de sub tine. Iar artiştii nu sunt mereu înţeleşi, uneori nici măcar de părinţii lor care le cer să o lase mai moale cu „repetiţiile”.

Iar mezinul (numărul 3, adică) se dă în vânt după deranjat fraţii mai mari în timp ce aceştia îşi dedică cu pasiune timpul şi eforturile hobby-urilor lor. Adică, lui 2 îi şterge cu guma bucăţi din opere pentru că „nu le face drept”, iar pe 1 îl bruiază, „invitându-l” (a se citi „imitându-l”) cu argumentul că ei sunt o formaţie, deşi 1 încă nu ştie şi nici nu prea dă semne că ar fi de acord (mă rog, detalii…).

Concluzia? Ajunge un moment când cele trei hobby-uri, exercitate simultan, se lasă cu… scandal între fraţi. Iar dacă nu este nimeni în preajmă să intervină prompt şi să potolească spiritele, atunci mai ies şi scântei… deşi, în teorie, ei ştiu foarte bine că aşa nu rezolvă nimic. Ba, mai mult, când reuşeşte să-i atragă în conflict pe 1 şi pe 2, simţindu-mă în preajmă, 3 se retrage strategic şi, de la o distanţă de siguranţă, strigă neadrânsânu-se în particular niciunuia dintre fraţi, poate doar mie, căci o zice astfel încât să-l aud foarte clar:

– Nu-l mai bate, te rog eu!!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord