Te-au durut vreodata lucrurile din jur? Cele carorara le-ai dat din energia ta, carora le-ai imprumutat sufletul tau facandu-le partase la bucuriile sau suferintele tale…

Ce lucruri pot sa doara?

O casa parasita, un oras abandonat naturii… acolo unde oamenii au muncit, au construit, au trait si au visat, iar apoi, peste ani, din motive diferite, acele locuri sunt lasate prada trecerii indiferente a timpului. Pamantul lacom vrea sa le inghita si in locul lor sa-si intinda regatul de iarba si jivine… simt o apasare puternica in piept numai cand privesc imagini ale unor astfel de locuri… cu atat mai crunt este cand un astfel de loc ti-a leganat copilaria. Simti cum bucati de suflet mor odata cu el…

Un obiect drag (poate cumparat, poate mostenit) pe care esti obligat sa-l vinzi… revazandu-l apoi in mainile unor straini. Ce senzatie de destramare… el poarta cu sine parte din tine, din ce i-ai daruit…

Un lucru spart, distrus sau furat… ai trage cu unghiile si cu dintii de timp doar sa-l intorci inapoi si sa eviti dezastrul (si, sigur, nu vorbesc decat de lucruri si tot doare). Poate din cauza ca nu am facut pace cu trecutul? Sau poate pentru ca sunt suficient de superficiala cat sa ma leg afectiv de lucruri… sau poate e doar o operatie de inlocuire? Eu nu mi-am gasit explicatia…

Dinclo insa de toate acestea stiu cu siguranta ca nu doare un dar facut din tot sufletul, chiar daca el este un sacrificiu camuflat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here