Diva de mahala – Memorii

Sunt teribil de evanescentă. Mă rog, îmi permit şi eu din când în când câte un mic exces, dar numai emoţional, şi asta pentru că am motive întemeiate: Marcelică, fanul meu fidel, dar cam simpluţ şi modest pentru gusturile şi nivelul meu (că, vorba aia, la nobles exij şi numai una e Jorgette Papanis în tot oraşul), m-a invitat cu ocazia zilei mele de naştere – care tocmai avu loc – într-o excursie în… străinătate. Aşa că mi-am făcut datoria de onoare de a bate toate arterele comerciale şi de-a colinda toate magazinele (plus că mi-am luat şi concediu fără plată special pentru asta), că să-mi împrospătez garderoba, numai ca ţărăncuţele alea de pariziance să poată vedea cum se îmbracă o adevărată madamă. Cu această ocazie, onestitatea care mă caracterizează, mă obligă să îi acord lui Marcelică o unică şansă de a-mi cuceri inima. Una singură pe care sper să nu o rateze (iar).

*

Sunt răvăşită. Cu încrederea şifonată, başca gaura din buget … Marcelică este un incalificabil… Zice că s-a îmbolnăvit. Ce să-ţi spun! Dar cuvântul tău de om, unde e? Ce dacă te-a luat Salvarea? Iei şi tu o aspirină, îţi pui termometrul şi eşti ca nou… Ce dacă ai varicelă? Păi asta nici măcar nu e boală serioasă, de oameni mari… Îmi pare rău, Marcelică, însă în excursie eu tot plec.

Şi dacă stau bine să mă gândesc, de ce să-mi boţesc eu frumuseţe de haine scumpe prin toate hardughiile de avioane, să fiu obligată să mă întreţin cu toate anagramatele de dincolo, când sunt atâtea locuri încântătoare la noi, în România, unde se poate merge elegant, cu un toc, un ciorap fin şi o fustă pepit iuni. Aşa că o să-mi aleg o destinaţie ofertantă: antren şi relaxare, distracţie şi odihnă, aventură şi linişte, toate la un loc.

*

„Este super! Mă simt atât de bine, încât te-am iertat, Marcelică, dragă, cu bubele tale cu tot.” Ăsta a fost primul SMS pe care i l-am trimis lui Marcelică, încă din prima zi de excursie. Merită şi el măcar atât. Având în vedere că mi-a răspuns „Geto, dragă, mă bucur pentru tine, mie nu mi-a trecut varicela şi stau închis în casă. Nu mă mai chinui şi nu-mi mai spune nimic.”, m-am hotărât să îi trimit un email lung în care să-i povestesc în detaliu ce a pierdut. Meritam!

*

„Marcelică, aşa cum începusem să îţi spun în SMS, aici este incredibil. În afară de Fana (o ştii, fana mea – hă, hă, ce joc de cuvinte fain am făcut -, dar cam invidioasă, săraca) nu mai cunosc pe nimeni, dar asta nu mă deranjează pentru că deja am monopolizant toate privirile. (Fana zice că vorbesc tare şi de-aia. Invidioasă, ţi-am zis.) Până la urmă, am plecat în siti-brek la Dorohoi (în conformitate cu bugetul, carecumarveni). Aici e frumos, plouă romantic şi neîntrerupt, avem şi pădure, şi drum forestier (pe unde mi s-a recomandat să nu mai mă plimb în ţinută de club să nu sperii urşii) şi alte chestii nedescoperite încă (de mine).

Aşa că tot trag de Fana să mergem şi noi, dar cum e fricoasă, nu vrea. Problema ei, că mâine eu tot mă duc, fie singură (că eu sunt altfel croită şi nu ezit în faţa greutăţilor necunoscutului), fie accept invitaţiile mute de a mă alătura vreunui grup şi astfel fac şi un bine (că ajută la Karma is a bitch), permiţându-le să mai aibă între ei. E pe aici un parc de distracţii, cică, de simt de pe-acum un fior subţire cum îmi străbate bluza de dantelă şi îmi flutură fusta-pantalon nu numai când respir, ci şi când mă gândesc la ce aventuri mă aşteaptă acolo, în inima pădurii pseudoîmblânzită de om (adică nu chiar amenajată cu tot confortu’, ca să înţelegi). Sunt preocupată dacă m-or primi cu platformele, dar vedem… Cred că aş avea mai multă stabilitate cu ele în zbor… Pentru că visez să zbor, Marcelică, aşa cum vedeam noi romantic pe fereastră la serviciu că zboară pescăruşii aia negri (despre care tu ai zis că-s ciori, că să-mi strici mie zenul) peste firele de înaltă tensiune (mă rog, fără partea în care s-au curentat). Eu cred că dacă mă dau cu ei pe vreo tiroliană e ca şi când. Sper numai să nu-mi rup, Doamne fereşte! vreo unghie pe-acolo, că mă ştii sensibilă în suflet şi aş suferi neconsolată, că nici măcar nu eşti aici, cu bubele tale cu tot, na, că-mi adusei iar aminte…

Să revenim, însă… Îţi spun cu mâna pe inimă că m-aş căţăra în toţi copacii, numai că să trăiesc senzaţii noi-nouţe, pe care deja am tendinţa să le prefer mai bine lenevelii boeme căreia îi sunt sclavă pe veci (mai ales între orele 9.00 şi 20.00).

Măi, Marcelică, eu sunt născută să fiu extraordinară, iar testarea limitelor (deşi n-am aşa ceva) reprezintă dovada cea mai evidentă, nu zici? „Libertatea sufletului meu de femeie desăvârşită va fi absolută atunci când şi corpul îşi va găsi ritmul, suspendat fiind între jocurile inventate de om şi pădurea însăşi” – am adaptat fraza asta după nişte citate găsite într-o revistă de integrame, dar zău că mi se potriveşte. Ce vreau să zic este că o să am grijă să ţin şi eu ritmul cu toată lumea de pe aici, deşi multă bună nu e, dar asta e, csf? Ncsf….

Păi numai gândindu-mă la ce mă aşteaptă mâine, deja simt că sunt alta. Nu că aş avea motive să mă contrazic, cum poate greşit ai fi tentat să crezi, ci pentru că orice astfel de experienţă mă transformă într-o Jorgette Papanis şi mai fantastică. Da, ştiu, sunt o visătoare sensibilă şi complexă pe deasupra, dar eu consider că astea sunt calităţi şi nu slăbiciuni. Pentru că, vezi, tu, Marcelică, „perfecţiunea feminină este alcătuită din nenumărate imperfecţiuni” (şi cugetarea asta e adaptată tot de mine. O să le bag şi-n Memorii, bine?)

Să nu mă invidiezi, deşi ştiu că ai suficiente motive s-o faci, mai ales că munţii de aici sunt plini de energie cu care m-am încărcat şi eu (deşi nu înţeleg de ce oamenii se pot încărca aşa şi telefoanele nu, dar mă rog…).

Însă tu fii liniştit că te las să te revanşezi faţă de mine şi o să accept să mă inviţi şi la Paris, na, că să nu zici că-s rea.

PS: Mai lasă bubele şi văitatul şi apucă-te de bagaje din timp, că la cum eşti tu de ligav nu te văd bine…

fragment din romanul „Diva de mahala – Memorii” (în lucru)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord