Când copilul tău este bolnav și-l auzi cântând cu seninătate – aşa cum tu nu vei putea în veci s-o faci – „Doamne-Doamne, ajută-mă să mă fac bine!”, simţi cum te desfaci în bucăţi hâde de durere. Nu e rugăciune mai simplă, mai directă, mai sinceră şi mai emoţionantă decât cea a copilului care suferă. Te întrebi atunci, oare unde s-a ascuns Domnul de nu se pogoară imediat lângă patul lui, de nu face deja o minune, de nu răspunde instantaneu, indiferent în ce ipostază ar fi… Sau poate că o face, dar disperarea îţi întunecă ţie, adultului, înnebunit de neputinţă, inima şi nu mai reuşeşti să-l simţi.

Iartă-mă, copilul meu, că eşti tu cel bolnav şi nu sunt eu în locul tău…

Iartă-mă, copilul meu, că nu-ţi pot lua suferinţa şi boala cu mâna…

Iartă-mă, copilul meu, că iubirea mea face minuni limitate…

Iartă-mă, copilul meu, că nu am puterea de-a te vindeca, pe tine şi pe toţi copiii bolnavi…

Iartă-mă, copilul meu, că nu sunt decât om şi că uneori mă las învinsă de disperare, deşi nu am niciun drept atâta timp cât zâmbetul tău îmi luminează viaţa…

Iartă-mă, copilul meu, că nu am ştiut să te feresc cauzele bolii tale, indiferent dacă asta ar fi fost posibil sau nu…

Iartă-mă, copilul meu, că-mi vezi uneori ochii plânşi, de parcă asta te-ar ajuta cu ceva…

Iartă-mă, copilul meu, că, deşi fac ce cred că e mai bine pentru tine, deşi eşti în grija unor doctori buni, eu tot simt că nu am făcut suficient, că nu sunt suficient de bună mamă…

Iartă-mă, copilul meu, că nu sunt şi nu am fost cu tine în fiecare clipă a vieţii tale, deşi ştiu că asta nu ar fi fost nici posibil şi nici util…

Iartă-mă, copilul meu, că încă nu am (re)învăţat inocenţa, speranţa şi încrederea din sufletul tău atât de mare şi copleşitor…

Iartă-mă, copilul meu, că sunt atât de mică pe lângă tine, îngerul meu curajos şi înţelept…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord