De la „bonjurică” la „mișto”, corporațiile se chinuie să se coboare la nivelul nostru 

Azi am recoltă bogată. Și să mergi cu ochii închiși pe stradă, prin magazine sau instituții, și tot nu ai cum să scapi de perlele publicitare ale specialiștilor (era să zic „lu’ pește”) care nu știu cum să-și stoarcă mai eficient creierii, doar-doar să reușească să se coboare din turnul lor de fildeș cultivat la mansardă la nivelul nostru, al muritorilor de rând, nivel puțin la minte și la educație, și să ni se adreseze „pre limba noastră”, ca să pricepem și noi odată cu ce se mănâncă mirobolantelor lor produse și servicii, chit că le împachetează ca pentru noi, așa, mai pe sărăcie intelectuală. Ce să faci, piața dictează, nu sunt ei de vină, drăguții de ei, ci noi, că atâta înțelegem. A, nu? Nu era așa?

Hai să vedem…

La intrare în Auchan (Oșan, Aușan sau Auchean, cum preferați) m-a întâmpinat posterul de mai jos. Da, ai văzut bine: „Bonjurică, bonjurică, ce-ți mai face bonusică de pe card?” Ce să facă, bosulică, s-a ascuns în portofelică de rușinică. Și cam asta ar trebui să facă și copywriterii care au extras din puțul gândirii un astfel de slogan. Dacă l-au scris cumva copiii lor de vârstă preșcolară, atunci mai au o scuză. Sanchi. Glumeam. N-au niciuna.

Exact ce ne lipsea, cipuri și-n mâncare. Cei de la Meda sunt cititori în viitor, clarvăzători sau doar mult prea inspirați, așa că au scos degrabă o campanie brodată pe isteria 5G-ului, să bată fierul cât e cald, să profite și ei de trend: „Crenvurști Meda cu 5G?” Neeah, doar dacă îi așezi tu, așa, la șmecherie, în forma simbolului semnalului WIFI. Te-ai prins? Adică n-au „d-astea”, că-s făcuți din ingrediente sănătoase etc și tra-la-la. Mă rog.

Umor negru. Dacă nici românii nu mai au umor, atunci chiar că nu mai știu cine ar putea să aibă. Ca dovadă, numeroase campanii publicitare făcute de-a lungul timpului, dar și panoul de mai jos care ne anunță că prețurile unei case funerare sunt fix la doi metri sub pământ. Adică… pe lumea cealaltă, unde nu e nici întristare și nici durere și nici inflație. Dar bani sunt. Slavă Domnului, m-am liniștit.

Tot în zona umorului rămânem și cu meniul restaurantului „Gaura dulce”. Printre preparate, „pizdulici”. Mai e ceva de adăugat? Io zic că nu… A, ba da. Poftă bună!

Tot umor, dar involuntar, de data asta. Nu e nouă treaba, s-au făcut nenumărate bancuri pe subiect, s-a bătut șaua să priceapă iapa și… degeaba. Iată ce scrie într-o reclamă creată pentru mediul online: „Cămăși din dantelă pentru doamne noi”. Cu alte cuvinte, doamnele vechi – că nu e frumos să vorbești despre vârstă referitor la doamne, dar un eufemism, acolo, parcă tot mai merge – așadar, doamnele vechi să se abție, știu ele care e, nu-i dantela de nasul lor, cotoroanțelor!

De dragul jocurilor (de cuvinte, de noroc…) Profi o comite când își felicită clienții: „Bravo că ești profi la jocuri” cu ajutorul unui telefon supradimensionat pe care tronează imaginea unui joc de păcănele adaptat la foame. Pardon, la profi. Pardon, la… viciu. Că dacă nici viciile n-ar mai atrage clienți, zău că ar însemna că am ajuns rău. Care cum ar veni, ne-am pierde identitatea, tradițiile și obiceiurile strămoșești care, se știe, e inadmisibil

A zis cineva jocuri de cuvinte? Super. Luați de aici: „Vino la un consult pentru parodontoză și nu o să-ți paro rău!”. Subtil de mi se sterpezesc… dinții!

„Ceafă de porc fără o bucată ideală pentru” ne anunță un afiș dintr-un supermarket cunoscut nu-i dau numele, ca să nu zică Kaufland că-i fac reclamă. Stați, nu săriți! E un puzzle lingvistic, nu o greșeală. Se adresează inteligenței cumpărătorilor care, ca să nu se plictisească cât așteaptă să-i bage cineva în seamă, își exersează mintea, întrebându-se dacă bucata aia lipsă nu e cumva la cântar. Cât despre pentru ce e ea ideală, cam greu de spus, dat fiind faptul că lipsește cu desăvârșire. E cu schepsis, păi nu?

Și acum, din seria „bă, da’ cârcotașă mai ești”, dragă Banca Transilvania, te anunț că ai halit o virgulă în textul de mai jos. Ghici unde?

Și închei, așa cum am promis încă din titlu, mișto. Tot de la BT: „Îți faci planuri? Mișto. Zic să începi cu o pauză.”. Nu știu cine „zice”, dar zice bine, că nu degeaba „pauzele lungi și dese” sunt „cheia marilor succese” aici, la noi (BT, te-ai prins cu virgula aia de care ziceam mai sus?). Așadar, ca să concluzionez, cheia incomensurabilelor succese e dată de pauzele lungi și dese, cu condiția să-ți începi planurile cu ele. Cu plăcere, am lămurit-o și pe asta.

Bine, hasta la próxima!