11 august, tata…

Cel mai greu e să-ţi aduci aminte. Nu de cum a fost totul, ci de momentele acelea. Ultimele. Cum s-au derulat ele, pas cu pas, lăbărţate de memorie la infinit. Nu vor să se...

„Îmi venea să-mi bag undeva cuvintele alea care au zburat fără să le gândească...

Între cele două operaţii, s-a simţit mai bine. Slăbise mult. Mă uitam zilnic la el şi aşteptam să văd cu ochii cum golul din tâmple – până atunci inexistent – avea să dispară treptat,...

Iubitul meu, destinul meu, călăul meu…

Din nescrisele scrisori ale Anei către Radu, în pragul primei despărțiri (fragmente neincluse în carte) Iubitul meu, destinul meu, călăul meu... nu, nu îmi mai este frică de cuvinte și nici nu mă mai sfiesc să...

Uite cine ce gândește!

- Teo, dă-mi şi mie o bucăţică mică de ciocolată! - Păi, păi... îţi face rău! După ce că şi aşa primesc ciocolată puţină şi rar, mai vrea şi să-i dau de la mine... îi...

Există viaţă şi după naştere!

Teo către Alex: - Tu eşti eroul meu. Vrei să fim prieteni? Alex: - Mami, aşa e că cel mai frumos cadou e familia? - Să-ţi descarc un joc, Alex. - Ce prostie, trebuie să-l încarci, nu să-l descarci,...

I-am spus stupid că o să fie bine…

Uşile albe ale salonului de reanimare se trântesc des. De fiecare dată, eu încerc să-mi bag capul prin deschizătură şi să-l caut din ochi. Însă cele două-trei secunde nu-mi ajung, iar asistenta care ţipă...

azi te-am bocit în public…

Când ai murit, mama ta m-a privit cu dojană mare: nu te bocisem tare, să audă tot satul cum îmi plâng tatăl. Apoi, cu fiecare drum la cimitir, când nu mă vedea nicicum sfâșiindu-mi...

S-a pierdut copilul! Ce mă fac?

Ca să nu se impacienteze nimeni, trebuie să vă spun ceva: copilul eram eu. Aveam vreo şapte ani. Sora „copilului” – numai vreo cinci. Ne aflam cu familia la mare, în urmă cu... cu...

Mai circ de-atât, imposibil!

Vară, zi frumoasă, eu cu ai mei şi o prietenă în vizită la noi cu fiică-sa, Ioana, mai mare şi mai cuminte, pe care însă Alex a reuşit s-o corupă relativ repede. Ne propunem...

Viciosul cerc al iubirilor și al trădărilor

„Rămase câteva minute cu ochii larg deschişi, apoi începu să clipească şi privirea îşi regăsi coerenţa. - Sunt, bine, ce ţipi la mine? Mă gândeam cum ar fi fost să fiu eu soţia lui Radu....