Ei au murit demult, dar povestea lor de iubire, nu. O scrisoare de dragoste, veche de o sută de ani, a ajuns azi la mine. Nu e o metaforă. Scrisoarea nu este datată, dar judecând după contextul în care am primit-o, a fost scrisă undeva în anii 1920.

Nu i-am cunoscut – poate nici nu aș fi avut cum – şi nici nu le cunosc urmașii. Nu ştiu dacă s-au iubit până la moarte sau dacă s-au despărţit rapid sau dacă…

Dar citind rândurile scrise caligrafic, rotunjite cu pasiune nedisimulată – cu senzaţia că am comis o puternică indiscreţie din viitor – simt la fel de vie, la fel intensă ca atunci, emoţia, dorinţa, speranţa, aşteptarea, tremurul fin al inimii şi neclintirea sentimentelor.

O scrisoare scurtă, un zvâcnet, o declaraţie, o întrebare suspendată în eter. Talent scriitoricesc. Puls. Ritm. Viaţă…

Nu ştiu care-i va fi fost răspunsul sau urmarea, de aceea trăieşte şi azi, prinsă de foaia subţire – incredibil de bine păstrată – cu slovele-i meşteşugite.

Indiscreţia-mi devine publică acum, dar sunt convinsă că, dacă ar şti, s-ar bucura să afle că trăirea lor a lăsat semne dincolo de timp.

Aceasta este scrisoarea:

… şi dacă nu aţi reuşit s-o descifraţi în întregime, aceasta este transcrierea sa:

Distinsă Domniţă.

Dacă ai prins înţelesul prezenţei mele aici, îmi va fi destul de justifcată îndrăzneala, ce nu aşi dori să sufere interpretări altele, decât cele ce sunt izvorâte din adâncul sufletului meu. – Întregul rost al vieţei noastre este astăzi în funcţiune de răspunsul pe care, fără să şovăieşti, aştept să-l dai problemei:

„A fi pentru todeauna suprema preocupare a sufletului şi fiinţei mele întregi este tot ce trebuie să aştepţi dela mine”. – Aceasta este iubirea; restul sunt formule. –„

Mi-a fost greu să descifrez semnătura. Bănuiesc că pe cavalerul nostru îndrăgostit îl cheamă „Buruiană”.

Ai luat #cartea?

Intră aici pentru comenzi.

2 COMENTARII

  1. Pfoai, ce frumoasa este! Mi-a dat un fior!! Mi-a amintit, chiar daca sunt departe, si ca stil si ca timp, scrisorile de dragoste pe care le primeam in liceu si zau daca nu as da 100 de emailuri de azi, pe o foaie din asta, scrisa de mana. Si zau daca nu omul cu pricina nu mi-ar deveni putin drag, chiar si fara nici un alt motiv.

    • …si ce exprimare eleganta… am pierdut, odata cu farmecul scrisorilor pe hartie si ceva din sufletul nostru, si ceva din educatie, si ceva din simtire…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here