Se poarta sa fii mafiot/oata… nu stiu cine a initiat trendul asta golanesc, dar se pare ca a prins, fiind dus la extreme. La ambele, sa ne intelegem. Astfel, s-au creat doua tabere: cea a pitpalacilor, pentru care termenul de „mafiot” este cocalarismul suprem cu iz de profesionalism, si, nu-i asa, toata lumea aspira ca in domeniul sau sa abandoneze cat mai repede amatorismul, si tabara intelectualilor pentru care termenul de mafiot/oata a fost transfigurat intr-o metafora prin care ii bat la fund pe ceilalti, scotandu-le ochii cu greselile de gramatica pe care acestia le fac sau impaunandu-se pentru lucrurile importante din viata lor. Pe care le coboara la rang de mizerie impreunandu-le cu ideea de „mafie”. Deocamdata se rastoarna valori la nivel de forma, insa nu de putine ori forma a creat sau modificat fondul. E ciudat, nu, cum de dragul alinierii „muncim” pentru ca diferite concepte – nu neaparat bune la ceva – sa fie promovate atat de mult incat sa se „viralizeze”, statut visat de mai toata lumea din on-line. Poate ca participarea la un astfel de „succes” da senzatia posesivitatii unei bucatele din el.
Asa a fost si in alte cazuri, chit ca acestea aveau o miza serioasa. Uneori, cei care intrau in hora, nici macar nu stiau despre ce e vorba, insa asta parea ultima lor grija, important e sa fii in pas cu „moda”. Ma gandesc acum la miile de „Je suis Charlie” sau la pozele profilelor de Facebook carora li se aplicau un filtru multicolor. Putini intelegeau semnificatia gestului lor sau semnificatia cauzei careia ii acordau sprijinul. O faceau ca forma de distractie si de integrare.
Pana la urma, daca stau sa ma gandesc (sac!), o forma de a „fi mafiot” este chiar asta, sa nu-ti „scape” nimic din trend, sa oferi sprijin si sa aderi la tot ce misca, bun, rau si independent de intelegerea sau parerile tale personale. Astia mafioti, pai nu?
(sursa foto: filmul „Nasul”)
Cică azi este ziua limbii române!
Mafioata…..!!!!